Arhiepiscopia Râmnicului, loc exotic, loc cu verdeață

Scris de: Kay Jay

De anul trecut, Arhiepiscopia Râmnicului are un nou păstor la turmă, un novator, un reformator foarte cult în cap și plin de spirit, un personaj atipic față de ceea ce obișnuiseră râmnicuvâlcenii să vadă în preajma zidurilor bătrânului lăcaș de închinăciune.
Omul nici n-a venit bine de la București și s-a înfipt în pâine și anafură cu patos. Și-a adus alai de prospături cu barba dintâi, stârnindu-i care-ncotro pe vechii statornici din fruntea stărețiilor și bisericilor, la țară nouă, oameni noi și preaplecați, cu smerenie și închinăciune la ocârmuire. Cu vorbe de duh pentru fiecare, ÎPS-ul ridică toiagul și dă direcția, râzându-și în barbă de bulucitul năvalnic al supușilor, ba, încă, acesta năucește suflarea poporenilor mergând la cumpărături în cojocel și strai modest, că și el e om.
Or, dacă se primenește preoțimea, de ce să nu se primenească și Arhiepiscopia, că dăduse-n dânsa iz de mucegai și stătut, de cât păstraseră cu sfințenie vechile metehne după Răposatul. Odată a dat Înalt Preasfințitul cu toiegelul în pământ și ieșiră ca din iarbă verde specialiștii în peisagistică exotică profilați pe cactuși și palmieri, care au dat cu guma și buretele pe proiectele arhitecților și plantară grabnic în curtea edificiului, nu tei sau sălcii ori mesteceni, nici leandri sau mușcate înalte, ci palmieri la ghiveci care flanchează frumos intrarea în biserică, să vadă enoriașii exotism amintind de Țara Sfântă. Că dacă ramuri de finic n-avură să preaîntâmpine Intrarea în Ierusalim a Domnului, e bun și palmierul neobrâncovenesc. Cu cactuși la pachet, că au țepi la fel ca trandafirii cei vechi îngrijiți cu osârdie de măicuțele robace. Și mai rândui preacucernicul și alai de lumini colorate să aibă râmnicenii feerie de Înviere, să nu mai contenească babele cu închinatul și cu dusul mâinilor la gură. Umblă vorba că oamenii PreaSfințitului umblă să aducă cocotieri și să le vopsească nucile în roșu, să creadă mirenii că-s ouă de Paște și că curtea Arhiepiscopiei rodește de dulce, ca-n antecamera Raiului, căci Paradisul va fi, iată, aici pe pământ și abia după aceea în Ceruri.