Scris de: Kay Jay
Tinerii rebeli fără repere, nefutuţi de comunism, răzvrătiții fără mobil, haterii aflați în plictis cronic, au cu toţii un „ce” (Che) al lor, comun; tricourile cu moaștele lui Che Guevara, criminalul rebel comunist care se juca de-a revoluționarul și era antiamerican, însușire comună cu a dacopaţilor ultranaționaliști formatați în laboratoarele psd. Che Gargara ăsta a căsăpit cu mâna lui câteva mii de oameni într-o închisoare, în doar 10 luni.
Haterul marxist a fost, ulterior, capturat, frăgezit oleacă de oase și ciuruit de armata boliviană.
Ulterior, comuniștii și neocomuniștii au reușit să impună un soi de reper moral și mobilizator tinerilor care n-au fost mușcați în plin de binefacerile comunismului, în acest pitic nervos, dotat cu pușcoci și ură de clasă. În replică la moaștele pupate de babe și la ortodoxismul schimonosit de goana după bănet și fală a preaînaltelor fețe bisericești, ăștia mici se închină la moaștele lui Che Gargara, găsite prin nuşh ce mlaștină din Bolivia. Și-au făcut tricouri cu craniul moştificat al lui Gargara și le poartă… că așa le vine, fără un motiv anume, cică „împotriva sistemului” și fiindcă par mai cool, poate le aduce și noroc în bani și femei grămadă. Totuși, unul din purtătorii tricourilor cu moaștele lui Guevara ne-a zis că totul e la mișto, că dacă era un fan adevărat, ar fi purtat moaca lui Guevara intactă, neputrezită or something. Whatever, man…