Scris de: Kay Jay
Eşti iubitor de munte şi natură, îţi iei rucsacul, sacul de dormit, cortul, conservele, bidonul cu apă, Primusul şi izoprenul la spinare? Mergi pe Transfăgărăşan!
Îţi place muntele, dar aşa, mai mult în poieniță, la un grătărel, cu o manea şi-o Leana Ciuculete scherlăind în boxe? Mergi pe Transfăgărăşan!
E mișto la munte, dar parcă e mai cool la mare şi atunci te ţiplezi în ţoale de fiţe, cu ochelari de soare pe cap, cămaşă de mătase, pe trup, încheiată în 3 nasturi, bermude, sau, gagică fiind, în fustiţă mini cu tanga la vizionare, rochiţă din dantelă sau short mulat, cu un T-Shirt cu push-up; pendulezi periculos pe marginea prăpastiei doar să ai un selfie cu ceaţa şi pansaţii pensaţi din jur? Mergi pe Transfăgărăşan!
Eşti fan Taraf şi Etno TV, crapă cămaşa pe tine, mustaţa îţi şade într-o parte, iar femela ta e rotofeie, poartă coadă de cal cu păr natur, nevopsit, că, deh, ea e femeie muncitoare, nu vreo fufă cu fiţe, de oraş, ori e tunsă cu abajurul, aşa cum se tundeau odată oamenii, castron, bluza cu flori e asezonată cu pantaloni de trening şi sandale? Mergi pe Transfăgărăşan!
Nu ai urcat atâtea ore la Bâlea Lac ca boul, dacă nu te-ai dus să dai pe gât un bulz cu mămăligă, un grătar de vită cu porc, un ceaun de tochitură, o droaie de mititei, nişte prorumbi copţi, la suprapreţ, acum, numai la vitrina de plastic, unde sunt expuşi şi vidaţi toţi pofticioşii şi toţi nesătuii care trag cu nesaţ în piept aerul rarefiat de munte, cu fumul grătarelor şi neavând ce face cu bănetul, îl toacă pe sutele de sortimente de produse autohtone made în China sau pe la stânele ciobanilor descurcăreţi.
În plus, exceptând prima categorie, nu eşti adevărat român patriot dacă, lângă tufa de ţintaură şi buchetul de campanule, sau în cascada limpede, ori peste prăpastie nu scapi tu un pachet mototolit de ţigări, un pampers de la micul căcăcios, o pungă cu ambalaje, o coajă de roşie, mă rog, felii de pepeni, să mănânce şi gura oilor de pe munte; o hârtie igienică pângărită, un rahat moțat în mijlocul potecii, o sanda dezlipită! Şi ca să fii la înălţime, cu adevărat, arată-le ce meltean de nădejde şi ce bengos eşti, ofilindu-le celorlalţi timpanele cu niscai taraf sau o manea adevărată! Barosane, dacă n-ai maşina parcată fix lângă Cabana Bâlea, eşti degeaba, nu exiști, nu contezi, n-ai „valuare!” Dacă nu arăţi tu ce patriot şi viteaz luptător la volan cu înălțimile, care blochezi şoseaua cu orele fiindcă nu poţi parca mai jos, eşti degeaba, nu te-ai primenit spiritual, nu te-ai înâlţat karmic, eşti… degeaba!
În fine, dacă n-ai o plăcere nebună de a gâtui Transfăgărăşanul şi a forma dop cu prezenţa ta inestimabilă, care ar mai fi distracţia?
La ce să se dea măreţi fraierii cu corturile, care merg zeci de kilometri pe picioare, cu rucsacul în spate, printre stânci şi pe buzele prăpăstiilor, când eu, în Mârlănimea Mea Suverană, pot să-l fac să întârzie 2-3 ore, blocând drumul cu maşina? Păi altfel, ce haz mai are, mânca-ţi-aş?
