De ce suntem “primii” în Europa? Pentru că suntem mândri urmași de daci. Și, fiindcă gândim lucrurile în perspectivă. Putem merge cu imaginația în ale ingineriei dincolo de limite. Un pod armat cu polistiren, pentru consolidare, poate deveni unul plutitor.
N-ați uitat încă de podul prăbușit, din Neamț, reparat cu surle și trâmbițe de un mare meșter făurar, fiu de constructor pesedist. „Vom folosi fibră de carbon pentru consolidare, soluție nou-nouță. Nu armătură, beton! O să țină o sută de ani! Să nu îngreunăm mai mult decât e nevoie”, zicea proiectantul. Și nu l-au îngreunat prea mult. Între rămășițe, anchetatorii zic că au găsit polistiren, spumă de mare, cum îi zice-n popor. De-aia de izolat termic.
Ne-am scărpinat zilele astea în creierii capului și iată ce am gândit în capurile noastre (capere, capi, capete, șamd).
Măcar, podul ăsta are 1-2 calități. Fiind armat cu polistiren, acest pod plutește! Dacă te ții bine în momentul prăbușirii, te duci cu el la vale, ca și cu barca, nu te scufunzi. Eh… cică, a căzut peste o turmă de oi. Una a avut noroc și a fost lovită de un bloc de polistiren, fix în moalele capului. A scăpat cu viață! Vedeți avantajele polistirenului?
Localnicii zic că aia era oaia din Miorița, oaia ciobanului moldovean – evident, era din Neamț. Fix oaia care are misie sacră de a-i turna pe criminalii ăilalți doi, care plănuiesc crime mârșave la ceas de seara, însă tradiția resemnării cu seninătate în fața morții și tufaiului a națiunii române, trebuie perpetuată cu sfințenie, deci, asta e motivul încheierii cu happy end a tărășeniei.
Scris de: Kay Jay