Scris de: Kay Jay
Năstase vindea prin anii’90, la ordinul lui Iliescu, țara. Prin anii ’95, niște băieți haioși vindeau fân, pe muzică. Era o chestiune de timp până să-i vină cuiva idea să vândă aer la pungi. Aer, nu de pe culmile amețitoare ale Everestului, că acolo e rarefiat, ci din Munții Bucegi, că tot merg şi munteanul şi melteanul acolo, buluc. E o chestiune de timp până ce guvernul PSD va taxa aerul atât la pungă, cât şi la liber, taxând inspirațiile pe minut şi capacitatea pulmonară a românilor.
„Vând punga de aer proaspăt de munte din Munții Bucegi. Ofer la pachet 4 pungi cu aer proaspăt. Prețul de pornire este de 2 lei”, este mesajul lui Daniel, nu ăla, Preafericitul, care vinde lumânări inscripționate și oferă poala popii, la pupat, ci alt Daniel, din Brăila.
Vestea a făcut imediat vâlvă, aerul din Bucegi, la pungă, este căutat mai ceva ca pâinea caldă, care nu-i mai trebuie nimănui pe căldurile astea. Fiecare își dorește să se conecteze cu gura la aerul încărcat de particule prețioase, numai că, până să ajungă la ei, calitatea sa nu scade deloc, dar se încălzește. Veste bună este că punga cu aer poate fi pusă în frigider, în scurt timp, aerul devine cât de răcoros pe cât vrei, totul e să nu-l inspiri prea rece, deoarece poți răci și chiar face complicații la plămâni. De asemenea, aerul de Bucegi la pungă nu te face mai deștept.