Scris de: Doctorul Mabuse
Stau pe Facebook cu țigara electronică în colțul gurii, vapând aromă de moaște și mă minunez de “rațiunea” celor care se autonumesc generic “atei”.
Constat, prin deducții logice, că ei nu sunt nici pe departe atei, ci mai degrabă niște nevrotici aflați în permanență într-o situație conflictuală psihologică cu acțiunile neortodoxe ale Bisericii și cu tradițiile ridicole ale enoriașilor habotnici, încurajate de aceasta. Probabil, nevroticii au dreptate din multe puncte de vedere, dar nu realizează ca nevroza lor este cauzată de Biserică, iar Dumnezeu nu are nicio legătură cu sminteala lor.
Să încercăm să vedem unde greșește Biserica. La o analiză generală, constatăm că amestecă foarte mult dogma sacră cu tradiția care se dovedește în majoritatea cazurilor laică și profană. Practic, nu știm unde se termină dogma și unde începe tradiția.
“Toate Bisericile noastre creștine sunt pline de Partidul Babelor Conservatoare (Clevetitoare), care-s pline de drăcușori și au în ele regulile lor.
– Nu băga anafura în gură întâi! Nu lua aghiazma întâi! Nu pune mâna acolo! De ce ai cumpărat lumânarea aia? De ce ai pășit așa? De ce ai călcat pe preșul ăla?
– Astea nu țin de ortodoxie!”, spunea Părintele Calistrat pe Facebook.
De târâtul pe coate și adorarea moaștelor cu gestul prin care Iuda l-a trădat pe Cristos, nu cred ca are sens sa mai vorbim.
Tradiția profană, la care s-a ajuns prin evoluția interpretării dogmelor, primează învățătura biblică și face ca Biserica să se contrazică. Omul de rând nu mai înțelege nimic.
„Iisus S-a urcat la Ierusalim și a găsit șezând în Templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-și un bici din ștreanguri, i-a scos pe toţi afară din Templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luați acestea de aici. Nu faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie.” (Ioan 2, 13-17). Păi ce să mai priceapă omul, când dă cu ochii de prăvălia bisericii exact în pronaos?!
Însă cea mai mare problemă pe care și-o pun postacii „atei” este vis-a-vis de acumularea bogățiilor de către slujitorii Bisericii. “Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință şi s-au străpuns cu multe dureri” (I Tim. 6, 10). Aici, postacii chiar gândesc, dar greșesc când îl bagă pe Dumnezeu în ecuație. Cartea spune clar că cei ce aleargă după averi, mai ales ca slujitori ai Bisericii, au rătăcit de la credință, deci nu mai au nicio legătură cu Dumnezeu, nu e cazul să devii ateu fiindcă Patriarhul umblă cu mașină de lux.
Iată o altă contradicție în care primează tradiția profană: “Să nu-ți faci chip cioplit şi nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în Cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești lor” (Ies. 20, 4-5). Evident, mă refer la icoane. Aici, Biserica o dă la întors, că de fapt nu ne închinăm icoanei, ci persoanei pe care o reprezintă. Că așa a decis cel de al VII-lea Sinod Ecumenic. Adică, acel sinod a scris normele de aplicare a unei legi date direct de către Dumnezeu. Deci, dragă ateule, te rog să iei în considerare raționamentul meu ca fiind pertinent și să realizezi că de fapt nu ești ateu adevărat dacă nu te închini la icoane. Logic, nu!?
Și ultimul raționament, că deja o lungirăm: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!” (Ies. 20, 2-3). Păi la capitolul acesta, postacul “ateu” sare de la nevroză la psihoză doar dacă se uită în calendarul creștin ortodox și vede miile de mici dumnezei cu sărbători pe care dacă nu le cinstești, riști pedeapsa divină. Și când se mai gândește și la mulțimile de habotnici fanatici ce se îmbulzesc la moaște, căutând cu disperare minuni, nu mai înțelege nimic. Sunt ridicoli, într-adevăr. Biserica spune că sfinților se roagă creștinul numai pentru ca aceștia să mijlocească pentru el, către Dumnezeu, prin rugăciunile lor. Eu am înțeles perfect, sfinții nu sunt alți dumnezei, pot să fac diferența. Sunt un fel de secretari și chiar dacă sunt morți, au existat fără dubii în realitate. Postacii “atei” spun că nu există Dumnezeu; păi cum mă, voi când vorbiți cu secretara cuiva presupuneți din start că el nu există, pentru că nu l-ați văzut niciodată?
Un om rațional și inteligent își vede de știința lui, nu stă să-și piardă timpul cu blasfemii ieftine, care nu demonstrează nici pe departe cât de deștept este. Ateul real nu este un antihrist prin acțiunile sale, ci o persoană total paralelă cu misticismul, care elucidează tainele Universului cu argumente concrete si demonstrabile, luând în calcul că într-o zi, poate dă și peste ceva inexplicabil. Este conștient că mintea lui este mărginită și nu poate înțelege tot, de aceea emite teorii ipotetice pe baza unor credințe și convingeri proprii, pe care, mai apoi, reușește sau nu să le explice. Dar mai întâi crede, că dacă nu ar crede, nu ar avea rost să mai încerce să demonstreze.
“Sunt ateu, deci gândesc” nu stă în picioare, poate ar fi mai potrivit să spui “nu-s ateu, mă prostesc”.