Scris de: Doctorul Mabuse
Tot mai des, pe rețeaua de socializare Facebook apare spontan câte un fenomen de psihoză colectivă ce nu poate fi trecut cu vederea. Vom avea aici în vizor psihoza colectivă generată de actuala criză a refugiaților islamiști.
Această psihoza colectivă având ca sursă de alimentare criza refugiaților islamiști, ca mai toate psihozele ce apar în rețeaua de socializare, este un concept de natură sociopatologică care se relevă prin postări ce scot în evidență manifestări psihosociale anormale ce vizează grupurile, colectivitățile, sau chiar masele de postaci. Este condiționată și susținută de postări abundente ce expun factori sociali ce au în natura lor hiperemotivitatea cu exaltare emoțională. Pe fondul crizei refugiaților, postacii dezvoltă o stare de tensiune emoțională puternică, neexteriorizată, ce duce în timp la o stare de epuizare emoțională corelată cu apariția unor stări de nesiguranță și de angoasă permanentă pe totă durata episodului oarecum maniacal. Sugestibilitatea crescută, prin postări cu caracter manipulativ a maselor de utilizatori ai rețelei sau a unor trusturi mass-media avide de raiting, duce la o receptivitate crescută a elementelor de factură irațională și acceptarea necondiționată a postărilor pe subiect, lipsită de critică obiectivă la adresa unor soluții absurde date de postări. Nevoia de compensare a fricii de invazie duce la un comportament de căutare a unor căi aberante de ieșire din situații limită impuse de factorii sociali psihotraumatizanți; într-un fel sau altul, poate fi vorba de o nevoie de securizare într-o societate percepută spre a deveni străină, ostilă și nesigură. Așadar, postacii adoptă conduite absurde și modele de gândire irațională a unor reprezentări colective, care în aceste cazuri înlocuiesc total gândirea și logica individuală, cum ar fi repulsia totală față de ce reprezintă refugiații ca și mod de viață, rasă și religie, dar și empatia cu aceștia, refuzând să accepte repercusiunile asimilării islamiștilor în Europa predominant creștină și net diferită ca mod de viață față de regiunile din care vin refugiații. Postacii prezintă tendința de imitație prin scăderea sau pierderea completă a inițiativei personale, prin influențare emoțională reciprocă și printr-un proces de inducție sugestivă colectivă.
Așadar, în contextul actual, avem de a face cu o psihoză delirant idealistă. De obicei, psihozele idealiste își au sorgintea în traumele trecutului și apar ca niște situații de rezolvare, dar cu caracter pur utopic. Apar inevitabil sisteme de natură ideologică, politică sau religioasă, dar cu un caracter fictiv. Aceste psihoze sunt caracteristice totalitarismului (comunism, nazism), iar în cazul de față islamismul este asociat cu totalitarismul și atrocitătile Statului Islamic. Factorul delirant îl relevă faptul că masele de postaci nu se mai recunosc ca aparținând unor valori anume și doresc să impună alte valori care să le reprezinte, fie ele de repulsie sau empatie. Se manifestă astfel o pierdere a identității specifice perioadei de criză socială profundă. Soluțiile propuse și adaptate în acest context, sunt expresia unei confuzii generale sociale și axiologice și de cele mai multe ori, au un caracter aberant, luând aspectul unei construcții delirante de masă. Conduitele de panică ale acestei psihoze delirante colective au ca substrat angoasa, nesiguranța în privința viitorului pe criterii de religie, formarea unei societăți șoviniste, atacuri teroriste, pierdere de locuri de muncă etc.
Singura metodă de apărare împotriva psihozei colective a refugiaților, apărută în rețeaua de socializare, este închiderea temporară a contului de Facebook sau ascunderea din cronologie a postărilor pe subiect, blocarea permanentă a prietenilor obsedați de subiect, ieșirea din grupurile infestate de postări cu refugiați. Postările cu pisicuțe, flori și citate din proaspăt – însuratul Poptămaș pot constitui o cură eficientă în cazul de față.