Nu știați? Cei mai buni atleți din lume au fost africanii. Și românii. Alergătorii etiopieni, kenyeni, sud-africani, congolezi, șamd.
Mult timp, presa a căutat răspunsuri la întrebarea „ care este rețeta vitezei tale?”
Unii au indicat mazărea, varza, legumele ciudate ale lor, care dau multă energie. Alții au zis că, atunci când erau mici, erau nevoiți să alerge zeci de kilometri către târg, cu lapte, fructe sau cu ce le puneau mamele lor în bocceluță, să vândă, și așa au ajuns să nu-și vadă fundul din fugă.
Adevărul adevărat este, însă, altul. Cei mai tari alergători ai lumii, când erau mici, erau aproape mereu cu leii și hienele pe urmele lor, în junglă sau în Sahara și astfel și-au dezvoltat propriul sistem Turbo. Despre cei fugăriți de gheparzi nu se mai știe mare lucru.
Însă, care este secretul alergătorilor români foarte buni, care nu au fost niciodată fugăriți de lei?
Păi, când erau mici, mamele lor auzeau că se dă carne sau brânză și îi trimiteau fuga la coada de un kilometru, să prindă produsele pe care „odioasa dictatură și sinistra sa soție” le azvârleau poporului cu praștia, când şi când, ca la fiarele africane înfometate.
Scris de: Kay Jay