Scris de: Gotovel Defecteanu
Așa cum deja am anunțat încă de anul trecut, sărbătorile religioase se vor comasa, pentru a nu mai fi împrăștiate pe parcursul întregului an, câte una – două, lungi ca zilele de post.
În virtutea obișnuinței, coabitând deloc fericit în marea aglomerație a orașelor, de Sărbători, situația se schimbă radical, acestea golesc ca și mațul gros dimineața și te trezești singur ca prostul, tu și cu tine, la semafor. Obișnuit cu coloanele infernale, care se întind pe kilometri, ca și nervii tăi făcuți praștie, turbat de nervi și apăsând frenetic claxonul când ți se pare că tuturor ălora din față le moare motorul, au adormit, ori sunt letargici, rămâi brusc fără obiectul muncii. Asta e șocant!
Adică, toate bune și frumoase, stai și tu ca omul, calm și liniștit și pa! naa, ca se făcu verde, iar obișnuința își face simțită prezența, ceva lipsește din ecuație… te trezești că te claxonezi singur ca prostul în trafic, așteptând să plece primul de la semafor. În singurătatea și pustiimea marelui bulevard, altădată forfotind de mașini care mai de care cu motoarele turate și mai nerăbdătoare să se facă verde, fornăind pe eșapament, tu te trezești că te claxonezi singur, tu pe tine te, cum ne explica nouă la școală profa de română, dorind cu ardoare să pleci de la semafor și constatând că ești singur cuc în ditamai bulivaru` și n-ai cu cine să te cerți în claxoane. Mai trag un claxon, na, și fără subiecți feminini sexoși fremătând din posterior taman în fața nasului tău simțitor. Te mai lamentezi de două – trei ori și te hotărăști s-o iei din loc, că acu vine roșu și iar rămâi ca prostul claxonându-te singur încă vro câteva semafoare, un soi de masturbare, care să-ți redea oarecum sentimentul de împlinire, la fel ca și sexul și uneori, clisma.
Astfel, s-ar putea spune că autoclaxonarea e ultima fiță de Sărbători, la semafor. Cu străzile aproape pustii, le-ar tăia ăștia curentul, dar iluminatul festiv ar fi mai sărac fără cele trei culori și, în plus, dacă doi proști ar fi singuri pe stradă, sigur s-ar trosni între ei, ca paharele cu vin, sau ca berbecii în călduri.
Cumva in Progresu?