Hrana vie și canibalismul, la îndemâna tuturor

Scris de: Ouatu Hăineală

“Eşti ceea ce mănânci” spune un vechi proverb, dar dacă gândim la rece, mulţi dintre noi mâncăm animale moarte. Prin extrapolare, nu ne place să devenim boi, vaci, găini sau nişte porci.
Hrana vie ne menţine sănătoşi. Dacă ne axăm pe alimentaţia fără foc vom beneficia de toate vitaminele şi substanţele nutritive din alimente: roşii, castraveţi, morcovi, ţelină, păstârnac, pătrunjel, varză, sfeclă, salată verde, conopidă, ardei, ceapă, usturoi, iaurt, miere, fructe, cereale întregi, germeni, lactate, gălbenuş de ou crud sau un ou de prepeliţă întreg.
Nutriţioniştii britanici vin însă cu o altă teorie. Mai eficientă decât aşa zisa “hrană vie bazată pe legume şi fructe” este hrana vie, care mişcă, respiră şi a cărei prospeţime nu poate fi pusă la îndoială. Oul de prepeliţă trebuie să conţină şi embrion, viu, ca şi cel de găină. Mai saţioasă este găina, în prealabil curăţată de fulgi. Chinezii excelează prin îngurgitarea câinilor, a şobolanilor şi astfel rezolvă şi problema neplăcută a puricilor şi bolilor transmise de aceştia.
Cei care au probleme legate de empatie sau nu suportă să muşte din animalul nemort, pot încerca dieta pe bază de viermi, moluşte, melci, proaspăt colectaţi, stropiţi cu zeamă de lămâie. Învingerea resentimentelor merită, aceştia sunt plini de proteine.
Mai nou, se practică anumite forme de canibalism. Politicienii români sunt versaţi la acest capitol, după ce ne-au exfoliat în mod repetat, s-au bătut pe ciolanele noastre, iar acum ne sug şi măduva, chiar dacă unii mai sug şi altele.