Scris de: Kay Jay
Caracal era recunoscut odinioară pentru faptul că acolo s-ar fi răsturnat căruța cu proști.
Caracalenii, mândri de felul lor, purtau această emblemă ca pe un stindard, așa cum vasluienii sunt recunoscuți astăzi pentru modul lor aparte de a reacționa la consumul de alcool. Socializarea cu persoane de sex opus și chiar de același sex și remodelarea originală a personalității umane în mediul respectiv constituie un apanaj al zonei.
Nimic nu e veșnic, însă. De câțiva ani, poate chiar de 15, Râmnicu Vâlcea, odinioară oraș al trandafirilor, ulterior, al celor trei trandafiri, dar și al pensionarilor, mulți, purtători de bască, jucători de table în parc și mai ales, dătători cu părerea, moraliști și deținători ai adevărului absolut, în detrimentul adevăraților râmniceni cu bun simț și bun gust, aspiră serios la titlul mult râvnit deținut de caracaleni. Și face tot ce e omenește și neomenește posibil să doboare Caracalul de pe piedestal. Reporterii Defecți zic că a și reușit.
Proiecte de Guinness Book
Argumentele sunt multiple. Multitudinea de proiecte făcute pe piciorul broaștei, în 8-15 zile atestă asta. Aleșii neamurilor, cu concursul susținătorilor fanatici de cartier au reușit performanțe greu de doborât. Au încurajat sau au închis ochii când monumente istorice, precum pasajul Hervil sau Gara au fost rase cu buldozerul pentru a fi reconstruite într-un stil original. Pasajul a picat proba de apă, înecându-se cu șoferi și mașini, cu tot. Gara a devenit un cub la temelia căreia probabil trebuia îngropată soția unuia din meșteri, întrucât pare o „ceva” fără de sfârșit, probabil, CFR se va desființa până ce aceasta va fi gata. Poate că noua gară a fost gândită special în memoria trenului cu proști, care a deraiat taman aici.
Pasajul suprateran, probabil că este cireașa de pe mort. Mortul fiind bulevardul cel mai frumos al Râmnicului, mutilat și sluțit de o monstruozitate lipsită de sens și bretele, astfel încât brăcinarii cad mereu figurativ peste bieții râmniceni. Oroarea colosală nu are trotuare și nu face legătura între cartiere, sufocând și mai mult traficul oricum diabolic. Trecerea între așa zisele trotuare de pe rămășița de bulevard și podul de peste Olt constituie o expresie a geniului ingineresc local, iar întregul ansamblu de poduri este denumit de localnici „cămila cu două cocoașe”.
În apropiere, un imens teren viran, ce a fost cândva un rai al industrializării lemnului, așteaptă că noul proprietar să câștige odată alegerile și să facă mall-ul mult așteptat de noii stăpâni ai cartierului, etnicii conlocuitori, care deja au un cartier general aici, cu palate frumos colorate.
Centrul se mândrește deja cu un mall crescut dintr-un fost parc, care nu a prins nicio macara în mijlocul lui, dar a luat odată foc și s-a și inundat, dar și cu o superbă construcție metalică roșie ce tronează pe locul fostelor ziduri ale lui Mircea cel Bătrân. Fix în buricul târgului, terasa a fost scobită până la os, locul de întâlnire al râmnicenilor este un tranșeu care detronează Marele Zid Chinezesc, fiindcă se vede de pe Venus. S-a considerat că superbii brazi argintii erau prăfuiți, așa că o platformă de beton însorită 12 din 24, mărginită vara de câțiva pomișori firavi de pădure, va fi extrem de apreciată de cetățenii caniculați.
O altă clădire istorică, Hala, va fi protejată de razele dimineții, noua construcție cubică a pieței, de dimensiuni apreciabile, va pune vechea clădire într-o lumină aparte. Adică, într-o umbră aparte.
Parcul Zăvoi avea și el nevoie de reamenajare, de fapt, de reajustare a valențelor. Deja, psihologii și psihiatrii și-au postat pe gard plăcuțe cu numărul de telefon și adresa cabinetelor, pentru consultații gratuite în cazul copiilor traumatizați. Despre ce e vorba aici? Lacul cu nuferi a fost astupat, foișorul nu mai există, lacul mare arată… altfel, pavajul prezintă umflături și nu e deloc roz, însă, atracția principală o constituie colecția de crocobauri, cadâne cu handicap locomotor și reptile viu colorate și executate dintr-un aliaj de hârtie igienică și gips plastifiat, cu care mamele cu educație își amenință odraslele: „dacă nu ești cuminte, te duc în Zăvoi!”
Mai nou, grupuri organizate de postaci pe Facebook militează pentru dărâmarea Monumentului Independenței de pe Capela, eventual, să fie înlocuit cu statuia vreunui manelist sau actrițe de telenovelă, dar și pentru vopsirea unor clădiri emblematice precum Poșta, Tribunalul sau Muzeu de Artă în roz, verde neon și violet.
Caracalenii protestează în stradă
Râmnicul și râmnicenii sunt, astfel, înfierați cu invidie de caracaleni pentru toate aceste performanțe și pentru că au edili care, fie au fost certați cu Justiția, care i-a păstrat o vreme la răcoare ca să revină în forță, fie, indiferent ce-ar face, Justiția are alte treburi.
Locuitorii din sudul țării s-au constituit în comitete care organizează marșuri de protest. “NU ne luați titlul, e al nostru!”; „Râmnicu Vâlcea sucks!”; „Hoții, hoții!”; „Atâta mai aveam și noi!”
Aceștia intenționează ca, odată cu sosirea căldurii, să meargă la Râmnicu Vâlcea, pentru a protesta în fața Primăriei, ca să se înceteze odată cu acele proiecte megalomanice ce pun în umbră Caracalul și-i fac pe unii râmniceni, aclimatizați aici cam fără succes, să se simtă superiori și să dea cu tifla vecinilor de din vale. Așadar, votați, votați și iar votați, ca s-aveți ce meritați!

Nu mai bine facem o zona metropolitana care sa uneasca cele 2 orase?