Scris de: Gotovel Defecteanu
Trecerea timpului schimbă oameni şi generaţii, noile generaţii cresc şi se dezvoltă sau se dezinvoltă, altele se duc pe copcă. România a avut parte de fel de fel de generaţii şi degeneraţii, în ultimii ani putem spune că mai mult de degeneraţii de tot felul am avut parte. Mediul politic abundă.
Generaţiei anilor ‘70- ‘89 i se spunea “generaţia cu cheia de gât”, fapt datorat puternicei industrializări, când oamenii în putere ai satelor se dezrădăcinau şi migrau către oraş, toată lumea mergea la muncă, fie ca voia, fie că nu, concediile post-natale aveau 3 luni, copiii se spune că se creşteau singuri, cu cheia de la apartament atârnată de gât, părinţii străduindu-se să le asigure traiul de zi cu zi. Se pare că acum, în era tehnologiei, internetului şi a secolului vitezei, când totul se schimbă şi se dezvoltă ameţitor, când fetele la 12 ani au sânii mai mari decât ai unei femei adulte, cu sau fără silicoane, la 10 ani au primul ciclu, iar sexul se face la vârste din ce în ce mai fragede, că viața e scurtă și hormonii sunt inepuizabili, asta numindu-se evoluţie, a mai apărut o nouă generaţie, generaţia cu stick-ul de gât, aceasta fiind o consecinţă firească a exploziei informaţionale din era internetului şi jocurilor video, care de obicei duc la dependenţă. Sau a plecării părinţilor la muncă în străinătate. Omul e la muncă, iar copilul lui rămas pe mâna bunicilor sau de capul său, nu mai stă cu cheia la gât, ci cu stick-ul de memorie agăţat de-un şnur.
Totuşi, memory stick nu este nici pe departe o extensie de neuroni, adică să-ţi porţi deşteptăciunea după tine, ci, un fel de fițuică modernă în care sunt stocate tot felul de trăznăi, de la jocuri, la manele, poze, filme şi alte bazaconii, care sigur nu vor putea sa deschidă ușa de la apartament.