Peștele de la mama lui te costă de te doare la icre

Scris de: Kay Jay

Îți place peștele? – Nuu, că mă bate! Ăsta a fost un dialog între o prostituată și un oarecare.

Nouă ne place peștele – nu magraonul ăla unsuros, chel și cu burdihanul de Michelin în care s-a retras jenat cocoșelul atrofiat, care, refulând că nu le-o mai poate trage curvelor din areal, le trage zilnic câte o mamă de bătaie, ci acela cu solzi și coadă și am vrea să-l mâncăm la el acasă, în deltă, la un preț cumsecade, să ne săturăm naibii odată de pește, să devorăm platouri întregi, ca hupiții, până ne vine greață și decartăm sub masă. Pește fript, pește la grătar, cu usturoi, marinat, fiert, copt, saramură, la tavă, plachie, borș, ciorbă, pastramă, cum o fi, numai pește să fie! Că-mi lasă gura apă de Dunăre, nu alta!

Mă, tată, merg la mare, merg în deltă să crăp la crap și să crăp de atâta somn, știu că știuca e delicioasă și ea, dar să vin sărac de acolo după ce am ros 3 solzi și am supt creierii dintr-o scrumbie, să mă satur și să nu urlu după bani, nici naiba nu se aștepta! La Gura Portiței e dandanaua. Și nu doar acolo. Se stricară și bulgarii după vecinii nordiști.

Păi să vezi când s-o da dezlegare la pește, la ăla rău, Piranha, ce-or înota ăștia zbârnâind de nu le vezi fundul de după labe! Scrumbii, obleți, cegi, știuci, crapi, bibani, plătici, carași, somni, chefali, barbuni, toni, rechini, pisici de mare mai puțin, nicidecum arici, forfotesc în năvoadele doldora și ăștia ne suprataxează peștimea, de parcă e a mă-sii, de acasă.

Cum mama lui proces de conștiință să fie peștele, la el acasă, mai scump ca-n Elveția? Adică să dau pe-o fâță de 300 de grame în viu și 89 scorojită la tigaie, 35 de lei, c-o lingură de mămăligă zemoasă? Că nici midiile, stridiile și sirenele în suc propriu nu-s mai costisitoare decât peștimea cea neprețuită prinsă cu balenierele și năvoadele în care se sufocă bieții delfini, nu rup mai al dracului buzunarele românilor!

Tată, vrei pește-n deltă sau la cherhanalele de la mare? Ia-ți de acasă, sau prinde-ți singur. Sau, mai bine prinde un puișor de somn, că ala măcar nu te lasă sărac. Morții mă-sii, că nici peștișorul de aur nu-i așa scump ca ăsta de Dunăre sau de mare…