Scris de: Kay Jay
SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Forma de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme.
De ce “simbioză”, când e vorba de telefonul mobil, obiect și nu ființă? Pentru că acest accesoriu capătă viață în mâna utilizatorului care, practic, nu se dezlipește de el nici mort! In acea carcasă finuță, minunăție a tehnologiei intră informație infinită, imagini, filme, personaje, jocuri, voci care îți vorbesc, nume care apelate cu comandă vocală, îți răspund, ba te și înjură!
Cine nu are telefon mobil, nu există. Mintea se conectează la el ca la o entitate supranaturală fără de care nu poate supraviețui. Dorei cu mâneci suflecate se reazemă în lopată și uitați de timp, navighează pe net, sau discută meciurile cu alți Dorei. Tzoape tunse scurt, cu sau fără permanent ”Sărmăluța” se proptesc strategic în pulpele grosolane, cu păr, dau cu sacoșa de pământ și încep să zbiere în telefon chestiuni agrare stringente; ”Hauziși, făă, că alesăi alaltăieri ceapa și curățai grajdu’ și acum stau să văd daca mai plouă să stropesc pomii”. Liceeni zglobii, cu glasuri gureșe ca de ciocârlii chirăie în dispozitive tot felul de șmecherii de-ale lor, specifice vârstei. Kinderi hiperkinetici sar de colo-colo patinând cu degețelele lor mici pe ecranul cu touchscreen alunecos. Pițipoance cu balerini, extrem de absorbite de profunda și interminabila discuție vitală și academică cu cealaltă pițipoancă, traversează strada fără să aibă habar și păsare de semafor, zebră, autoturisme, reguli de circulație sau bun simț. Pur și simplu, gargarisește frenetic, gesticulând cu mâna cealaltă, cu o expresie tâmpă, de vită, în timp ce tocmai provoacă un accident de circulație. O altă piți, împingând strategic-salvator un cărucior cu un biet copilaș nevinovat în el, în fața mașinii, se ține strașnic de telefon, nu cumva să piardă partea cea mai hot a dialogului cu cine știe ce maimuță fiartă amatoare de detalii sordide sau picanterii și can-can.
Tuciurii cu cefe late, pițiponci și șmecherași rași în cap, cu ochelari de soare se împleticesc în trafic, țin coloana pe loc, încurcă giratoriile, șterg autoturismul învecinat sau iau câte un fraier pe capotă, pe trecere. Ați ghicit, cu o mână țin telefonul în timp ce behăie sau rânjesc arogant sau râgâie și cu cealaltă împing volanul, cu cotul, sau în sictir, cu două dește, asta, dacă nu, cu mâna liberă, fac bobițe din muci și le bagă în gură, sau nu le atârnă a flegmă, pe geam.
Acesta este traficul modern. Polițiștii de la Rutieră nu mai prididesc cu constatatul accidentelor de pe trecerile de pietoni sau de aiurea și cu buletinele de presă în care avertizează că pietonii cu telefoanele atașate de urechi sunt principalii vinovați pentru accidente, ca și criminalii care vorbesc în continuu pe trecere, la volan.
Oameni buni care parcă abia acum ați descoperit telefonul mobil și avantajele pe care ți le oferă, înainte de toate, nici nu aveți idee cât de penibili puteți fi în astfel de ipostaze. Exact ca niște țărani cocliți, neinstruiți și fără școală, veniți pe conductă, la oraș. Nu stă lumea în loc dacă voi, când traversați strada sau vă aflați în trafic, luați dracului nenorocitul ăla de telefon și-l puneți în buzunar sau în geantă, ori, pur și simplu, îl lăsați în jos. Că nu sunteți nici primii, nici ultimii cu scule ultimul răcnet cu care să vă dați mari, dimpotrivă, sunteți niște imitatori de serie, ieftini!