Scris de: Gotovel Defecteanu
S-a împlinit un an de la decesul marelui – avea peste suta de kilograme, că îl strângea până şi groapa -, Vadim Tudor, durerea pricinuită de moartea fulgerătoare a celui ce a fost şi va fi, a fost sesizată până şi de Dumnezeu din ceruri. Până şi Domnului i-a părut rău că a murit, dacă ploua, probabil, la împlinrea unui an, îi părea şi mai rău.
Măicuțele de la Mănăstirea Prislop au declarat că icoana lui Arsenie Boca a lăcrimat, dar nu de durere, ci de fericire că va veni lângă ei, după cele 40 de zile de hoinărit pe pământ şi pe la Palatul Parlamentului, unde n-au vrut să îl introducă, fiindcă acolo încăpea sigur, iar acum se duce să îi bântuie, de oftică. Vor avea lângă ei un poet care îi va scrie osanale lu` Doamne-Doamne dacă acesta se va purta bine cu Vadim, îl va scuipa pe Corneliu Coposu, aşa cum făcea şi înainte şi îl va înjura pe Ion Raţiu, iar lu` Ceauşescu îi va dedica sigur o odă cum n-a mai fost nicicând. Gurile rele spun că ar vrea să îi facă o surpriză şi bunicuței KGB-iste, de care se pare că i s-a făcut deja mare dor şi o invocă tot timpul. Un semn foarte îngrijorător pentru domnul Băsescu este şi ceasul oprit la ora la care a “decedat” defunctul: După cum se ştie, Vadim era foarte punctual, iar la el la înmormântare, se pare că nu a întârziat.
Gurile rele spuneau că ar exista un anumit testament în care acesta a cerut să fie incinerat şi împrăștiat peste așa zisul Ținut Secuiesc, dacă ungurii tot nu l-au înghițit, măcar să îl inspire şi să-l şi asimileze.