Scris de: Kay Jay
Părinții rămași singuri, caută cu privirea-n gol de după coloanele din haur masiv, cu ochii-n cascade, cu gândul la copiii lor care, după 15 ani de muncă fără pauză în Franța, Germania, în Spania, Italia şi Germania, au preferat să trimită banii acasă, fără să se bucure de niciun concediu… Duși printre străini haini, oprimați, hăituiți, discriminați şi rupți de greutăți, umiliți şi siliți să stea pe jos, să vândă carne, să-și trimită copiii după o bucată de pâine, să fugă mereu când vine poliția… vai de ei!
Trist, teribil de trist!
Câteva bătrâne aduse de spate, zâmbind juma la cameră, pufnește-adânc după copiii lor duși printre străini, să facă bani, că murea de foame la rumânii ăștia zgârciobi, pe care-i doare-n cur.
Îi așteaptă casele lor până la cer, cu ornamentele de marmură plângând după puradeii care nu se mai împleticesc veseli printre coloane, țipând; îi așteaptă leoparzii şi tigrii din faianță, păzind cu evlavie tablourile celebrilor Nicolae Politză, Corneliu Buba, Theodor Amar, Albrecht Durere, Claud Money, Pablo a lu Picaso, Micael Angelu, Amedeo Şmandigliani, Paul Ce Zâne, Rublens şi alţii.
Se mătuiesc cristalele Swarowski şi se haburesc oglinzile de Murano tânjind ca vreo prințesă aleasă, cu salbă prețioasă şi conduri bătuți cu diamante să-și reflecte imaginea de cadră prinsă-n văluri de Versance, Pradă sau Harmani, cu-aromă de Dihor, Dolce&Babanna şi Ghivenşi în decolteul ei rubensian. Că nu-i acilea să se plimbe-n caleașcă aurită cu herghelii de cai sub capotă şi spițe-n roți, să moară șeicii arabi toți, de ciudă şi de necaz.
Că-n loc să se bucure şi carnea lor de așa mândrețe de palate, în loc să mânce şi gura lor curcani crescuți cu trufe şi să-i cânte Bursucu şi Salamu’ la divan, stă și-și rupe oasele cu anii, plecat pe la alții, să facă banu gros, așa, pustiu şi rupt la suflet cum este, de dor şi-amar, mânca-tz-aş! Fără concedii, fără Tenerife, fără hodină… doar muncă şi cocoşeală şi grijuri şi dujmani.
Numai jale şi-amar, lacrimi de pustiu şi sete de ţară!
Saracii :))