Scris de: Kay Jay
„Pârţ! Ăştia se fac că ne plătesc, noi ne facem că predăm!”
Astfel a început noul an școlar o stimabilă doamnă profesoară de la o prestigioasă școală bucureșteană, pentru care agaricii de părinți au licitat la greu.
Nemulțumită că și-a luat încă o dată mega-țeapă cu pesedeul ei, pe care l-a votat cu ambele mâini, chiar crezând sincer şi cu patos în majorările alea cu douăşcinci la sută, toanta și-a jurat că nu se mai stresează cu predatul. De fapt, oricum n-a predat ea nici când era tânără, nu sictirită de loaze, ca acum. Punea cobaii să citească de la pagina atâta la pagina atâta şi le dădea test la 3-4 ore, bașca, temele lungi şi grele, să nu le dea nici părinții de cap, să se prindă nefericiții că e rost de niscai meditații cu madama, că altfel nu trec clasa.
„Eahh, sunt pe net o grămadă de înregistrări cu lecțiile, le pui fraierilor pe catedră, să-și noteze, să înregistreze, să facă ce vor” tuna ea în cancelarie. „Sau să-și caute singuri, că de-aia vin la școală!”
Tanti din cancelarie, păcat că pentru tine și ăștia ca tine, care, „nemotivați” fiind, nu se duc, mai bine să culeagă căpșuni, păcat că nu s-a inventat funcția „cancel”, să ți-o aplice amărâții ăia de copii de care tot vă bateți voi joc!