Scris de: Kay Jay
O veste de ultimă oră, de domeniul senzaţionalului vine de la Râmnicu Vâlcea, localitatea de reşedinţă a Reginei Izvoarelor din Olăneşti şi de Pretutindeni, doamna Maria Tudav.
Spitalul Judeţean Vâlcea, confruntat cu recentele crizele de rău ale celebrei femei de afaceri locale, tocmai va deschide o închisoare în aripa vestică, în apropierea Capelei, pentru ca nefericiţii cărora le vine cu leşin în urma audierilor, să se poată reculege, reface şi ruga în linişte, departe de ochii lumii şi oarecum, de braţul lung al legii. Aceasta, deoarece se preconizează că este posibil să urmeze un al doilea val de audieri pe colaboratori şi, cumva, acestea au efecte nefaste asupra victimelor, cum ar fi: palpitaţiile, tremorul, paloarea aproape cadaverică, infarctul miocardic, AVC-ul, bronşita, apariţia bruscă a diferitelor forme de tumori, crize, convulsii, spasme, pete, roşu în gât, leşinuri. Doamne fereşte! Bine că au fost sănătoşi tun atunci când au făcut diverse combinaţii cu statul. Iar în cazul doamnei, când a contorizat zâmbind fericită numărul fraierilor care stăteau la coadă cu cartela în mână, contra cost, 15 lei doza, să primească apă vindecătoare de la ţuţuroiul fermecat al dumneai.
După modelul SJU, mai multe spitale din ţară şi-ar putea transforma anumite secţii în mici închisori, cu vorbitor, pentru organele de anchetă.
’Bloody Mary de Vâlcea’, cum o mai numesc conjudeţenii nevrozaţi de poveştile cu apa puturoasă de izvor cartelată şi cu motorina care trebuia să ajungă în caverna de saramură de la Ocne, tocmai fu umflată pe după umeri de ninjache ăia în negru de la DIICOT şi dusă grabnic la Parchet. Nu tu milă, nu tu sfială! Asta, în timp ce doar două-trei publicaţii străvezii, reanimate cu perfuzorul di(n)rect din izvorul vieţii d-nei Tudor îi îngânau încet prohodul. Lume rea! Ca şi cârtitorii de pe Facebook, niciunul solidar cu sărmana femeie.
Sensibilei doamne, care a dozat apa Domnului ca să ajungă la toţi plătitorii şi să nu se mai irosească degeaba – o econoamă, deci-, i s-a făcut brusc rău când a luat contact cu parchetul. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea. „E de sus!” şuşotesc cârcotaşii pe la colţuri, arâtând când spre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, când către Doamne-Doamne, care, zice-se că e cam supărat de când madama a pus mânuţa pe izvoarele pe care El le-a lăsat muritorilor, să se adape din apa vie, atunci când îi ameninţă Moartea şi alte boale. Într-adevăr, e de Sus, draga doamnă! Că la voi în Vâlcea, o mână spală pe alta şi amandouă numără. Oile. De data asta, nici Steaua Roşie, nici secera şi nici ciocanul, nici oblăduirea lui Ilici Cinstitul şi Săracul şi nici hlamida ocrotitoare a Guvernatorului Isar Escu nu te mai scapă de pedeapsa divină.
Asta doar, dacă nu se dovedeşte cu acte că izvoarele sunt moştenire de la mama dânsei, care le avea moştenire de la bunicul, care facea parte din Obştea Bunilor Călători la Pas prin Karlsbad, precum Badea Cârţan la Columna din Roma.
Şi totuşi, dacă gândim la rece, ce atâta tevatură pentru nişte izvoare puturoase, când ne putem băşi după varză cu fasole în orice puţ şi mai facem şi bule sulfuroase, apoi le punem taxă şi le proclamăm ape binefăcătoare pentru sănătate!