Balada Pontănacului sadic

Editat de: Suntem Defecți

Afară-i frig şi e-nnorat,
În sobă arde Mona,
De lustră Băse-i spânzurat,
Iar eu îi mânc pomana.

Pe jos poporul stă tocat,
E mort cam de o lună
În putrefacţie-a intrat,
Dar nimeni nu-l adună!

Iar Nuți- a noastră, cu-ochiul scos,
Își scotocește-n geantă,
După cârnatul de Pleșcoi,
S-apuce să-l mai simtă.

Vadim Tudor atârnă lin
De-o cracă, în grădină
Şi-o cioară-i ciuguleşte fin
Din inimă şi splină.

Votanții mei, mai ieri voioşi,
Cu gâtul rupt în stradă,
Privesc cu ochii lor sticloşi
Măcelul din ogradă.

Ascuns îi Hunor în dulap,
Nu-i pasă de nimica.
Are-un briceag înfipt în cap
Să-i ţină cipilica.

Cuţitul mare l-am pierdut
Şi mă cuprinde-o frică;
Nu-l am decât pe cel tocit
Să-l bag în Diaconică.

O, Tăricene, dormi uşor,
Tăticul te veghează,
Îţi taie capul cu-un topor
Şi-apoi te împăiază.

Lui Gheorghe Funar crăișor
I-a cam venit sorocul
Şi la grătar încetişor
îl rumeneşte focul.

Mă duc să-l duc în dormitor
Pe Mireluș tranşat.
Abia l-am scos din storcător,
Dar nu e prea uscat.

Szilagyi Zsolt, tânăr maghiar
Stă-n spume ghemuit.
N-a sesizat că-i cam amar
Vinul ce i-am servit.

Nea Brânză-i lângă aragaz,
Cu un furtun în gură.
În jurul lui miroase-a gaz
Şi nu a prăjitură.

În pod i-un nemțălău Iohan
Ce m-a împușcat în spate,
Ne urmărim de ceva timp
Pe viaţă şi pe moarte.

Iar Meleșcanu stă-n salon
Cu ochii la valiză,
Are-un picior peste balcon
Şi degetele-n priză.

O vizită neanunţată
Unu’ Rotaru-mi face
Cu beregata sfârtecată,
Acum sigur mă place!

Trei degete şi un plămân
Păstrez ca amintire
Din socrul meu cu suflet bun
Ce-l hăcui în neştire.

Lângă oglindă, tremurând,
Firea cea guralivă
Îşi vede sângele curgând
Şuvoi din carotidă.

Livid, cu un lighean în mână,
Stă Dragnea, măi, băiete
Se târâie când îşi adună
Picioarele tăiate.

În pivniţă l-am priponit
În cui pe Dănuț Sova;
Când la satâr a șovăit,
I l-am înfipt în “prova”.

Mă simt cuprins de remuşcări
Şi-mi vine să turbez.
Mă-nțep cu vreo trei trandafiri,
Dar tot nu mă calmez.