Cristi din Banat, băiat de băiat

Scris de: Ouatu Hăineală

S-a mai născut o stea! O steluţă pe ceru-albastru, ca un mândru cal măiastru: doamnelor şi domniloooor, Cristi din Banat, de nu vă e cu bănat.
Un prinţes delicat şi afectat cât Fuego, Poptămaş şi Bănică la un loc. Un starlet de Taraf, să-i facă pe toţi ceilalţi praf.
Şi ce cămăşuţă faină cu 6 sfârcuri are! Devastatoare, provocatoare!
Ochii săi, ca două stele, buzele sale, două petale, bucile sale, numai fecale, vreo două sprâncene, ca doi porumbei la pene, mânuţe fine, priviri senine, păcat că şi-a pus peruca strâmb şi-are-o moacă, genul „dânng”. E omul de care până şi Cătălin Mândruţă face mişto, care-l vrea tot, cu întreaga sa echipă, altu’ moare şi-aşa n-are. Un artist de acatist, un superb prea imberb, un pufos ne-focos.
Prinţesu’ în alb cu pantofiorii şi ciorăpeii lui de Cenuşăreasa creează. Afon, contra-timp, dar încearcă. Prinţesu’ a gemut suav şi-a scremut un cântec scos ca din pântec. Regia e genială, probabil proprie, scoate în evidenţă exact personalitatea fremătătoare, de fiori dătătoare. Merge pe ape şi se răcoreşte la ouţe, ca şi două panseluţe. Apiţă cristalină, băiţă la coiţă, petale zburătoare, priviri răvăşitoare, răsuciri de sfârcuri dintre smârcuri, voce de aur, vai, ce tezaur!

Versuri „Ca o iadă cristalină”
oarecum originale

Ca o iadă cristalină
Cum e vocea mea divină
De pă nasul tău de bârnă
Așa-i ochii tăi din zbârnă
Când luceşte de la soare
Bate ca oglinda-n zare
Ochii tăi care luceşte
Este ca şi două peşte

Ochii tăi ca stelele
Mi-or mâncat zilele mele
Ochii tăi şi gura ta
Mi-or înnebunit viaţa a mea
Mândră nu te pot privi
C-ai ochii ca stelili
Şi mă-ndeamnă la păcat,
Îmi iau puţa la frecat.

Eşti o floare esti un crin
Eşti parfumul cel mai fin (versuri știute de la grădiniță)
Te-aş roade pân’la cotor
Mândruliţă, puişor (mergea și merișor su viermișor)
Tot natu de-aş colinda (probabil se referă la Banat)
Aşa soare n-oi afla
Aşa soare luminos
Îngeraş nespurcăcios (adică neprihănit).

Mândro pe apiţă vin
Ca Isus în al său chin
Să mă venerezi cu foc,
Să te-ndrăgosteşti pe loc.
Cum îmi mângâi eu ţâţica,
Şi îmi rotunjesc burtica
Trei petale surioare
Mi le storc la subsuoare.

Te iubesc dragostea mia
Dragostea mia
Tu ieşti toata viaţa
Şi de drag te-oi duce-acasă
Ca să nu te pierd vreodată
Să-mi devii a mea Banată (adică o banează, o interzice).
Cristi cel Banat