Într-un colț al ringului politic românesc, unde luptele sunt mai aprige ca la box, ne-am trezit cu un scenariu de film deştept, dar cu proşti. Victor Ponta, fost PSD-ist de meserie, a făcut blat cu meciul electoral în rol de cal troian, intrând în cursa electorală pentru a-i ajuta pe prieteni… sau poate mai degrabă pentru a-și duce la îndeplinire un vis mai vechi de a distruge PSD-ul, pentru că l-au bătut minerii lui Iliescu când era mic.
Ponta a candidat ca și cal troian pentru George Simion, dar nu pentru că îi plăcea neapărat ideea de a fi în rolul de ofițer sub acoperire, ci pentru că, în adâncul sufletului său machiavelic, voia să-și reabiliteze locul pierdut de pe scena politică, loc la care a renunţat singur pentru că era Klaus-trofob.
Vechiul său partener de coaliţie Crin Antonescu, care se pregătea să urce mândru pe scena politică, s-a trezit cu o competiție neașteptată: Ponta, un fost PSD-ist cu ambiție de Dandanache, a reușit să-i ia o mare parte din voturi, probabil cu ajutorul unei strategii de tip „dacă a apărut Crin, împotriva căruia nu aş fi candidat niciodată, mă arăt la faţă ca să mă recunoască doamnele care m-au iubit când eram premier şi le-am mărit tot ce vroiau ca să-i fac în ciudă lui Băsescu care le-a micşorat tot felul de chestii. Până la urmă Puie Monta este un brand valoros şi avantajos pentru mine”. O strategie pe care unii o numesc „cal troian”, alții o numesc „magie politică”, iar alții, pur și simplu, o numesc „Ponta”.
Și uite așa, în timp ce Crin visa la un mandat, Victor Ponta, ca un magician cu jobenul plin de trucuri, a reușit să se transforme în cel mai neașteptat de periculos competitor. Cu un ochi la George Simion și celălalt la voturile PSD, Ponta a demonstrat că în politica românească, chiar și candidații pot fi mai mult decât simple figurine: pot fi adevărați cai troieni, gata să surprindă pe toată lumea.
Și tot așa, în acest spectacol de comedie democratică, rămâne să ne întrebăm: cine e mai bun la trucuri, Ponta sau iluzionistul din Aur? Răspunsul, ca de fiecare dată, e în urnă… sau poate în strategia machiavelică a celui care a fost, de fapt, cel mai mare actor din acest show electoral.