Octogenarul Meleșcanu (era să zicem Beleşcaru!) a fost uns (ca să nu zicem gresat) la șefia Senatului. Firesc, mathusalemicul, nepieritorul, eternul și fascinantul Ion Iliescu, simte invidie.
Relicvariul comunistoid de sorginte bolșevică nu se dezminte. Dacă unii foști nomenclaturiști și slugoi roșii au trecut demult la cele veșnice, fiind canonizați de secerociocanii habotnici de rit roșu, mâna oblăduitoare a lui Putin se abate încă o dată asupra României, dăruind jerbe din lumina de la Răsărit, nu cumva să se ofilească Veorika.
Pe scurt, nea Smochină ăsta ne veghează grijuliu ca o stafie, încă de cel puțin 30 de ani, după ce a slujit PCR-ul şi CCCP-ul la greu, o viață întreagă. Om de bază al lui Iliescu, în FSN, metamorfozat apoi în pesedist de bază şi strecurat abil drept cal troian și prin alte formațiuni naive, cert e că, atunci când crezi că a crăpat și-l împăiază drept moaştă ori că-l scot ăștia reanimat la interval , hopaaa, că se resetează și îi dă lui Ilici Iliescu o lovitură gravă de imagine, punându-l într-un con de umbră. La rândul lui, nepieritorul Iliescu spune sincer că simte invidie, da’ n-o să dea colțul pentru atâta lucru, fiindcă tot Meleșcanu crapă înaintea lui cu cel puțin un secol.
Scris de: Kay Jay