După ce a lăsat crengile copacilor nevinovate, în pace, nedoborât de vreo pală de vânt şi a petrecut 24 de ore într-un cuib din vârful unui stâlp, giugiulind bărzoiul, fiindcă barza era plecată după broaşte, Stegarul Dac pe care îl cheamă Cezar, s-a iluminat brusc. Şi a căşunat pe ăla care zicea că ţine cu Georgescu.
‚Aa, sunteţi oamenii sistemului? Aaa, noi ştim asta, Simioane, ştim că sunteţi asta, spuneţi voi cu gura voastră: noi suntem oamenii sistemului şi suntem aicea să vă păcălim, să vă minţim, cum face sistemul. Dar poporul a înţeles şi veţi dispărea curând, poate chiar anul ăsta’.
Asta a sunat ca de la pasăre la pasăre, barză dacică contra porumbel alb de pe Gange.