[xyz-ihs snippet=”Ouatu-Haineala”]
Luni a început din nou campania electorală. Pentru a fi siguri că sudiştii nu-i trădează nici de data asta, Liviu Dragnea şi Victor Ponta au plecat prin judeţele din sudul ţării, în Oltenia , unde au câştigat procente importante prin consacratele metode “morţii votează”, “pelerinajul electoral” şi “stai la coadă de cinci ori, să n-ajungi pământ de flori”.
Aceştia s-au deplasat cu un vehicul amfibiu, care are roţi şi acolo unde terenul este inundat sau unde este de trecut un vad, pluteşte împins cu mâna sau cu ajutorul vâslelor echipei de campanie, în timp ce candidatul poate face cu mâna, zâmbitor.
Cei doi au făcut câteva teste pe olteni, ca să vadă dacă proverbiala lor înţelepciune populară se dezminte sau nu. Pentru început, le-au împărţit pomană electorală, constând în franzele proaspete. Şi ce au făcut oltenii prima dată când au văzut franzela? Au mâncat-o cu pâine!
Mulţumiţi, aceştia şi-au continuat drumul, distribuind pliante la porţile cimitirelor, la spitalele de psihiatrie şi la azilele de bătrâni care nu aveau în apropiere bannere cu chipul candidatului. La un moment dat, Ponta nu a putut să nu remarce casele din Olt, rotunde, ciudate, mai puţin obişnuite.
-Liviule, dar de ce îşi fac oamenii ăştia casele rotunde?
– Ca să nu-i bârfească lumea pe la colţuri, Viorel.
– Dar văd acolo, în fundul curţii nişte pari, ce să fie oare?
– Păi ăla-i wc-ul lor, cu un par alungă câinii şi de celălalt se ţin să se screamă şi să cugete adânc.
– Dar văd că mulţi tovarăşi gospodari au şi mustaţă…
La care Dragnea, răsucindu-şi mustaţa, răde către el:
– Păi ca să mănânce la umbră, măi băiete, şi mai termină odată cu tâmpeniile!
În jurul prânzului, au ajuns în satul Ciumaţi, extenuaţi şi leşinaţi de foame. Primarul Vasile Potroacă, fiind dus cu treburi la oraş, n-a avut cine să se ocupe de protocol, aşa că membrii staff-ului au intrat în noul magazin sătesc, deschis de un hâtru pedelist local. Galantarele goale.
– Ce aveţi aicea bun de mâncare înafară de creierii ăştia, că moare dom’ premier de foame? se răţoieşte un june înţolit în roşu din cap până în picioare.
– Păi creier de doctor, 1 leu kg; creier de savant, 2 lei kg… creier de oltean, 200.000.000 lei kg!
– Dom’le, da’ de ce e aşa de scump creierul ăsta de oltean, ce ştie să facă?
Şi patronul:
– Domne, da’ tu îţi dai seama câte capete a trebuit să spargem ca să adunăm un kilogram???
Mofluzi şi molfăind din franzelele rămase neîmpărţite, echipa de campanie pleacă la ultimul popas, cimitirul sătesc, să facă inventarul, să ştie pe cine se pot baza pe 16 noiembrie.
Acolo, doi gropari tocmai împământau pe cineva trecut în nefiinţă.
-Bă, Gheorghe, dar noi ce facem cu mormanul ăsta de pământ care s-a strâns?
-Bă, Ioane, nici atât nu te duce capu’… Păi săpăm o altă groapă pe care o umplem cu pământul din prima!
Sătul de cele văzute, dar satisfăcut, după ce a azvârlit un braţ de manifeste electorale, Liviu Dragnea l-a bătut pe umăr pe tânărul candidat, livid la chip de parcă ar fi văzut moartea cu ochii şi a zis:
-Viorele, hai, tată, ăştia sunt mai de nădejde decât speram, să vezi ce treabă facem cu ei, haida în Moldova!