[xyz-ihs snippet=”Gotovel-Defecteanu”]
În nebunia statului de a reduce evaziunea fiscală și în paranoia sărăcirii României și a lipsei evidente de fonduri “de furat”, statul român scoate legi antifraudă pe bandă rulantă.
De la obligația ospătarului de a-și împărți amărâtul de bacșiș cu statul, până la așa-zișii mari evazioniști de sute de mii și chiar milioane de euro, toată lumea este cumva datoare statului. Taxă și impozit pe muncă, pe stat degeaba, pe stat acasă, pe stat pe scaun, pe concediu, pe gura de aer, pe traversatul străzii, pe suflatul mucilor, pe bășit, pe înjurături, pe like-urile de pe Facebook și exemplele vor continua. Totul e obligatoriu de trecut pe casele de marcat.
În lumea maneliștilor, deja ostentativa “valuare” nu mai constă doar în mașini de lux, vile care mai de care, lanţuri haurifere, ci aceasta s-a mutat în bonul fiscal pentru înregistrarea bacşişurilor. Și-au cumpărat oamenii case de marcat, au angajat casieri, dar se confruntă cu o problemă – softul acesteia nu înregistrează suma “fără număr”. Se plângea un manelist de faptul că, atunci când oamenii îi lipesc banii cu scuipat pe frunte şi toată lumea strigă “fără număr, fără număr, ” casierul omului este într-o totală confuzie că nu știe ce sumă să treacă pe acea casă de marcat, din simplul motiv că opțiunea “fără număr“ sau“ fără număr, fără număr“ nu există în meniul dispozitivului. Auriferii valoroși au zis că, până nu se introduc în circulație case de marcat care să marce “fără număr“ sau“ fără număr, fără număr“, ei “nu vrea să plătește nimic statului român“ și că “valuarea lor n-o are și n-o s-o aive nimenea, așa, pe de-a moca“.