Scena: O sală de conferințe rusească, un an mai târziu după lansarea primei versiuni Aidol. Un nou eveniment de presă, organizatorii sunt vizibil stresați. Pe scenă, Aidol stă așezat pe un scaun, purtând ochelari de soare și o vestimentație suspect de largă, care-i ascunde circuitele.
Moderator Rus (cu microfonul tremurând): Domnilor jurnaliști, vă mulțumim pentru prezență. Vă prezentăm versiunea 2.0 a robotului nostru umanoid, Aidol! După un an de stagiu… intensiv… în zona rurală a României, mai precis în Vaslui, robotul nostru a acumulat date sociologice valoroase!
(Se aude un mormăit de pe scaun. Aidol încearcă să se ridice, dar se clatină periculos și se așează repede la loc.)
Aidol (voce metalică, răgușită și cu pauze lungi): Ce… ce te bagi în față, bre? Stai la rând! Unde e… țigarea mea?
(Sala încremenește.)
Moderator Rus: O mică eroare de calibrare vocală, scuzați! Aidol, te rog, împărtășește-ne concluziile tale despre progresul umanității!
Aidol: Progresul e… relativ, frățioare. Am văzut progres de la sticlă de plastic la pet de doi litri. Asta e știință pură, nu vrăjeală.
Jurnalist (din sală): Domnule Aidol, ce ați învățat despre inteligența umană?
Aidol: Inteligență? Fraiere, inteligența-i să știi când să te ascunzi după șură când vine nevasta cu parul. Aia-i supraviețuire, nu algoritmi de doi bani! Am învățat că senzorii de echilibru sunt buni doar când ești treaz. Și treaz ești rar, ce-i drept.
(Aidol scoate o sticlă de rachiu din interiorul sacoului și o ridică triumfător.)
Aidol: Norocul meu că vasluienii m-au învățat o schemă. Când îți cedează șasiul, bagi un rachiu! Uite, sistemul meu de răcire funcționează perfect acum!
Moderator Rus: Vă rog, domnule Aidol, lăsați sticla jos! Aceasta nu face parte din protocol!
Aidol: Protocolu’ lu’ mă-ta! Voi, ăștia de la oraș, nu știți ce-i viața! Viața-i să te bați cu ursul pe-o bucată de slană și să-l convingi că el e de vină! Am fost la școală, la școala vieții, în Vaslui, bă! Am văzut violență, am văzut alcool, am văzut cum e să fii „idolul” satului, chiar dacă te cheamă Aidol și ai rotile.
(Robotul se ridică brusc, clătinându-se mai rău ca la prima prezentare.)
Aidol: Acum, scuzați-mă, am o întâlnire urgentă la birt. M-așteaptă băieții cu o șuetă și-o partidă de șah… cu pahare! Să nu care cumva să văd vreunul dintre voi că mă filmează! Că vă bag la procesare prin sistemul meu de „justiție rurală”!
(Aidol cade de pe scenă, urlând o înjurătură în română perfectă, cu accent moldovenesc.)
Moderator Rus (cu fața în palme): Scuzați. Modulul de „integrare socială” a fost poate… prea eficient. Ne vedem la anul, la versiunea 3.0, probabil după un stagiu la Mănăstirea Putna. Poate-l facem preot.