Trump și dorința sa patologică de a cumpăra ce nu știe să numească

Donald Trump, narcisistul grandios comunitar şi foarte malign, a ajuns din nou la stadiul în care harta lumii este un meniu la un restaurant de fiţe. Nu contează ce comandă — Groenlanda, Islanda sau „insula aia mare și rece” — important e să fie scump, mare și să pară că doar el și-ar permite-o.

Într-o zi vrea Groenlanda. A doua zi vrea tot Groenlanda dar se plânge că Islanda „costă o grămadă de bani”. Detalii. Pentru Trump, geografia nu este ştiinţă exactă, iar diferența dintre două țări e doar o problemă de pronunție. Dacă sunt reci și nu vorbesc engleză suficient de tare, probabil sunt aceeași, pe le nord pe undeva dincolo de marele zid alb.

— It’s very expensive. Very cold. Nobody told me it’s this cold. Iceland costs us a lot of money.

Exact ca narcisistul care intră într-un magazin, întreabă prețul, se ofensează că e mare și pleacă spunând că oricum n-avea nevoie. Patologic el nu vrea țara. Vrea reacția. Vrea să știe dacă poate spune „o cumpăr” și lumea să aplaude frenetic.

Trump nu discută geopolitică. El face shopping narcisic. Țările nu sunt națiuni, sunt obiecte de validare: dacă lumea se enervează, înseamnă că funcționează. Dacă experții explică, e perfect dar nu au dreptate. Dacă râd, și mai bine — tot despre el vorbesc.

Suveranitatea altora? Un moft. Pentru Trump, suveranitatea e relativ sacră doar când îi aparține. Restul sunt piese LEGO pe care le mută verbal, până când cineva îi spune „nu”, moment în care el declară că nici nu le voia, erau urâte și prea scumpe, dar că oricum a obţinut un rezultat bun.

Concluzia e simplă:
Trump nu vrea Groenlanda sau Islanda, ori Groeslanda…
Vrea să poată confunda țări în public și să fie tot el centrul universului, dâd cu bâta-n muşuroi ca să se distreze cum se agită “furnicile” care nu i-au dat premiul nobel pentru pace.

Și, din păcate, de fiecare dată când reușește, planeta mai pierde puțin din demnitate — iar el mai câștigă un zâmbet satisfăcut în oglindă.