[xyz-ihs snippet=”Gotovel-Defecteanu”]
Prea anunțata retragere a singurului preafericit din România se datorează, după cum declară chiar ‘mnealui, unei, sau unor boli destul de grave. Răgazul de trei luni pentru “post, rugăciuni și împăcarea de sine” până la retragere nu-s de colo, așa ar trebui să facă mulți cei ce se simt cu păcate, dar mă face să mă întreb cât de gravă ar fi situația lui medicală, adică, le mai apucă pe cele lumești până s-ar hotărî să se retragă?
Singurele boli de care suferă acest preanesimțit sunt boli datorate lăcomiei, nesimțirii, avarismului, totalitarismului pe care l-a impus bisericii de la înscăunarea lui. Și-a trimis pupacii preaaplecători la episcopii, ăștia, la rândul lor, au dărâmat păstorii, le-au confiscat salariile măicuțelor, chipurile, pentru cauze nobile, le-au băgat pe gât vinurile bisericești din cramele împărăției și icoanele de hârtie tipărite de stăpânire, ca să le vândă enoriașilor, au ras brazii din curțile lăcașurilor și au pus în loc palmieri și cactuși, și-au populat ograda cu pițifelnici cu 3 fire-n barbă.
O boală care circulă de mulți ani printre slujitorii bisericii și se pare că a ajuns să lovească la cap, ca și pe oamenii politici, se numește boala monetară sau cum să ne îmbogățim pe spinarea proștilor, de la a nu-i înmormânta pe răposați fiindcă aparținătorii acestora nu au bani, la cozile enorme, sau sesiunile de pupat oase. Da, a stârpit mafia din Biserica Ortodoxă Română, mafia care a fost înaintea lui, aducându-și propria mafie, proprii locotenenți, lachei, masoni, lingăi pupători băloși de poale, patrafire și țoale aurite.
Să nu vă treacă prin cap că retragerea ar veni de la presiunile străzii sau de la mustrările de conștiință legate de jignirile aduse acelor tineri care au murit arși de vii, acei “sataniști” care erau oameni cu toți creierii capului acasă, netârâtori pe coate și genunchi, cotizanți la cutia milei. Dacă cineva a vrut și vrea să facă ceva pentru cei de implicați în asta, nu au așteptat ca sceptrul Patriarhului să bată în pământ, n-au apelat nici la Biserică, nici la altcineva, au mers și pur si simplu, au acționat, mânați de suferință, durere, revoltă, compasiune. S-au rugat și au aprins candele. Biserica Ortodoxă Română, prin capul măriei sale, Daniel Ciobotea, era ocupată să facă declarații defăimătoare la adresa celor care au murit arși de vii, dar și a celor care acum zac în spitale cu zilele numărate, dureri inimaginabile și care vor rămâne mutilate pe viață, chiar dacă nu fizic, dar trauma psihică va rămâne tot restul vieții.