Zărzăvoi Horror Park începe să devoreze copiii

[xyz-ihs snippet=”Kay-Jay”]

Ana, către Meșterul Manole:

• Ce faci acolo, Manole?
• Un zid. Te bagi?

Și-uite așa a dăinuit Mănăstirea Curtea de Argeș peste veacuri.

Și cum în fiecare din noi există câte o Mama Omida, n-am greșit când am prezis că Zăvoiul Râmnicului este, de fapt, Zărzăvoi Horror Park. Pe care, nu vrem ca minunații lui meșteri să-l hrănească cu copii mici, doar fiindcă ei sunt Dorei și nu Manoli.

Zărzăvoi sau Vărzăvoi, fiindcă este varză. Și Horror, din același motiv. Și nu vrem să fie varză cu carne. De ce?

Pentru că mutanții din fier și fibră de sticlă postați acolo ca rahatu-n izmene, pe post de locuri de joacă, sunt la un pas să facă victime. Adică, copii zdrobiți, copii cu oscioarele rupte, duși acolo de mămicile, tăticii și bunicii lor extaziați că ‘ce frumos este acum Zăvoiul!’ Sau, pur și simplu, pentru că orice părinte își duce copilul la un loc de joacă.  Iar dom’ primar, ca un părinte iubitor ce este pentru râmniceni, era dator să se asigure că leagănele nu-i stâlcesc copiii, că piscina aia care era cândva lac cu nuferi nu-i va îneca și că, crocodilul cel înalt n-o să le rupă oasele.

Tocmai ce jubilau MILF-urile orgasmatic pe pagina de (con)doleanțe a Primăriei Râmnicu Vâlcea, “ahh, este minunat aici, ahhh, ce bine ne simtem!”, când, bannng! Tocmai ce se rupe și iese din pământ un leagăn roșu-pesede și se răstoarnă cât-colo, ca purtat de o pală de vânt! Al dreak’ ceas rău și pisică neagră…

Și, ca să vezi! Nu se legănau în el 10 elefanți și nici 5 dinozauri din fibră de sticlă,  fugiți de pe piedestalele lor noaptea, nici 10 hăndrălăi de etnie care voiau să decoleze pe Lună, ci… un biet copilaș. Sau doi.

Circul este nu că s-a rupt leagănul și putea ologi copilul, ci… că s-a rupt a doua oară într-o singură lună! A dispărut, l-au dus la cârpit, probabil l-au oblojit cu scoci, Scuipinol sau bandaje și…bannng, s-a rupt din nou.

 Noi am mai hohotit pe seama Zărzăvoiului, oamenii de bine ne-au încurajat, spălătorii de cadavre au făcut spume, dar am uitat să scriem că pe unul din stâlpi sunt ceva înscrisuri satanice, de la coadă la cap, crocodilul cel mare s-a exfoliat după ce a făcut arsuri de gradul 3 de la soare, că mămăițele se împiedică de plăcile de granit cârpite și ele prost după ce deja s-au crăpat, că groapa pentru skating nu are ieșire (Lăsați orice speranță voi, cei care intrați aici; de asemenea, gardul este mai mult simbolic, fiind redus la esență. La esența materialului.

Și mai e chestia aia cu apă, ivită pe locul fostului lac cu nuferi, greu, aproape imposibil de identificat. Piscină nu e, baltă nu e, bănci în jurul ei nu sunt, ca s-o admiri; flori nexam, frumoasă nu e, finisată nici atât, înseamnă că e pentru sinucigași sau ghinioniști, om trăi și om vedea. Dacă nu e nici aia, nici aia, înseamnă că e fix un căcat cu apă rece.

Un ONG local vrea să organizeze aici un protest cu păpuși, vor arunca pe apa rece mai multe păpușele, care să simbolizeze copiii care s-ar putea îneca în chestia asta hidoasă și fără sens.

În loc de epilog, un comentariu, al unui cititor de ziare:

“Crocodilul cel mare este un pericol pt. oricine se urcă în el … există un spațiu de vreo 30 40 cm între barele de protecție și crocodil. .. pe platforma de sus … înălțime aproximativ 4m … o cădere de acolo este mai mult ca sigur FATALĂ!!!”