[xyz-ihs snippet=”Kay-Jay”]
“Calendar de azil: Luni – mumia zilei: Tăriceanu.
Marţi – mumia zilei: Tăriceanu.
Miercuri – mumia zilei: Tăriceanu. (…)
Sâmbătă, Duminică – mumia zilei: Tăriceanu.”
Astfel scrie în fişa de pacient. Fiindcă, în sfrârşit, s-au prins că omul nr. 2 în stat avea nevoie de ajutor. E obsesiv – convulsiv, că face şi convulsii când aude un singur nume: Iohannis. Medicul curant adaugă, ironic: “Asta, fiindcă zilnic procesează rahatul cu care se hrănește. Îl reciclează şi o ia de la capăt. Aşa s-a învățat, în Parlament şi pe la televiziuni, când o făcea în direct. De-aia şi arată tot mai fleșcăit, tot mai clorotic. Omu’ nu mai primește nutrienți şi va trebui să-i administrăm injectabile”.
Ia să vedem; fiind pe felie cu psihiatrul lui conu’ Călin Anton, îl iscodim ce-i cu el, ce comportament dovedeşte şi ce-i cu obsesiile alea pentru Iohannis, că toată ziua se dă cu capul de perete, face urât; afurisiții de infirmierii i-au prins slăbiciunea şi îl zgândără mereu, strigându-l “Klaus”.
“Păi, când îi dăm drumul din cămășuța, are o păpușă pe care a botezat-o Iohannis. Ei, nici nu vă puteți imagina ce poate face omul ăsta cu biata păpușă: îi rupe mereu mâinile şi picioarele, o dă cu capul de pereți, o pune jos şi sare pe ea cu picioarele răcnind de scoală şi catatonicii; dă-ți demisia, nazistule, demisia! Apoi o spânzură cu nişte sforicele pe care le trage din saltea: na, că te-am suspendat, sasule! E circ, nu alta!”
Cum a ajuns fostul premier de succes al României, astfel? Simplu. Faptul că a pierdut toate nevestele, că l-au ajuns bătrânețile şi nu mai poate poza în calendare cu motociclete, ca un june prim; grijile pentru procesele cu care-l tot sâcâie ăștia, dar în primul rând, că neamțul s-a ținut tare ca stânca şi ordinele lui Tăriceanu de la Moscova n-au putut fi îndeplinite.