[xyz-ihs snippet=”Ouatu-Haineala”]
Surprinzător! Invazia de vară, cum mai este numită migraţia celor care au concedii, la mare şi la munte, a dat la iveală faptul că pe drumurile din România, despre care se credea că sunt de pământ şi piatră, există vestigii de asfalt fosil.
Ce dracu e ăla? cu siguranţă, vă întrebaţi asta. Ei, bine, asfaltul fosil reprezintă acele urme vagi ale asfaltării pe anumite drumuri de munte, de ţară sau mărginaşe, ignorate total de autorităţi timp de 10, 15, 20 de ani şi care încă nu au fost măcinate total de trecerea vremii şi intemperi.
Zeci de mii de turişti de diferite feluri, rase, mărimi, sexe, mărimi de sexe, orientări religioase şi poziţii (sexuale) au avut ocazia să-şi fărâme componente motorii ale autoturismelor în acest asfalt fosil. Ei au înjurat de mamă, morţi, altare, grijanii, gâţi, morminte şi altele, dar nu s-au lăsat păgubaşi, şi-au continuat drumul cu un sentiment cam amar, ca pe dealul Golgotei. Concomitent cu asfaltul fosil au mai fost găsite moaşte de câini, pisici sau vulpi aplatizate de roţile autovehiculelor şi pe care nu le-a colectat încă nimeni să le venereze la biserica vreunui Pomohaci.