CFR şi Poșta Română au doborât recordurile absolute de viteză la transportul călătorilor, mărfii și corespondenței.
Se pare că cele două regii sau ce-or fi o iau întotdeauna pe căi ocolite de ajung la Paștele Cailor la destinatei. Nu de alta, dar altfel n-ar mai simți clienții că există.
Nici Săgeata Albastră măcar nu mai e ce ar fi trebuit să fie. De obicei, când alergi de mănânci nori, spui că „nu-ți vezi fundul din fugă”. Ei, bine, noi avem altă problemă. Nu numai că din cauza „iuțelii maxime” de 30 km pe oră nu vedem doar o săgeată brăzdând fulgerător peisajul, dar nu ne dăm seama care naiba îi e faţa şi care îi e fundul. De ce? Fiindcă aproape stă pe loc.
La trecerile la nivel cu calea ferată te pomenești că stai ca prostul când vezi Săgeata CFR-ului. Tu ai impresia că ea vine și de fapt, ea pleacă, tocmai a trecut în pas alert de mort. Başca arborii și tufișurile de pe marginea liniilor, de care nu vezi nici girafa. Săgeata e la fel și din față și din spate. Seamănă cu un bolid, dar nu e; are botul rotunjit, gri cu albastru, are faruri, are parbriz, tot dichisul. Fraților, măcar puneți-i la partea aia care rămâne în spate niște stopuri mari, roșii, un eșapament cu fum, o coadă, un ac de albină, ceva, scrieți mare „FUND”, să vadă orbeții, ca să nu mai stăm ca proștii la Crucea Sf. Andrei neștiind în ce direcție merge!
[xyz-ihs snippet=”Kay-Jay”]