Altă „minune” la Vâlcea! Sens giratoriu din poduri, ce seamănă cu o ocluzie intestinală!

[xyz-ihs snippet=”Kay-Jay”]

Râmnicu Vâlcea, orașul minune ce se războiește câteodată, din răsputeri să eclipseze faima de odinioară a Caracalului, trece din nou pe poziţia fruntaşă.

De data asta, nu cu gara istorică în locul căreia a apărut o alta, cubică, cu lacăt pe ea, nici cu acel Zărzăvoi Horror Park, înţesat cu statuete ciudăţele, din plastic şi cu şapte locuri de joacă pentru prichindeii care chirăie de emigrează păsărelele din copaci, nici cu reamenajarea centrului, operaţiune ce tinde să facă cincinalul, nici cu cămila cu două cocoaşe, cocostruţată dintr-un pod mai vechi şi un pasaj suprateran fără bretele, un colos hidos, nici cu două lacuri de acumulare neamenajate pentru agrement, fiindcă pe malul lor creşte Administraţia Bazinală Olt, nici cu… în fine, că deja plictisim.

Doamnelor şi domnilooor! Cel mai original, unic, interesant şi complicat sens giratoriu din, probabil, Estul Europei se află, aţi ghicit, la Râmnicu Vââlceaaa!

Aveau şi oamenii o stradă, de fapt un bulevard, de fapt, singura strada lungă, largă şi dreaptă, atât de lungă şi de largă că traversează, de la nord la sud oraşul, în ciuda opreliştilor absolut descurajatoare plantate acolo de cei de la Rutieră, poate, la sugestia cine ştie căror isteţi, adică zeci de giratorii, limitatoare de viteză uriașe care-ţi rup şasiu-n două şi-ți fac terci suspensiile, un parc bogat de semafoare, plus batalioane de pietoni care fug haotic pe carosabil ocolind zebrele, că, praful s-a ales! Genial, ne genial, cineva a decis construirea unui pod paralel cu vechiul pod peste Olăneşti, nu ştim la ce i-a fost capul, că poate s-o fi gândit la loc de promenadă sau la patinoar (la început se inunda), însă, mamutului din beton i s-a găsit, în sfârşit, întrebuinţare. Păi de ce să ai Calea lui Traian liberă, să fluidizeze frumos circulaţia abominabilă, să faci doar maxim 15 minute de la nord la sud, când poţi s-o „tufi” sucind la mijloc lucrurile, îmbârligând indicatoarele rutiere, marcajele şi nervii şoferilor, într-un haos aproape perfect, făcând un mega-ocol ciudat, văzut din spaţiu ca o ocluzie intestinală?

Dragi şoferi care nu sunteţi din zonă, avem o veste şi mai proastă; dacă aveţi parte de toate sensurile unice, hurducăiala limitatoarelor cât Everestul, giratoriul făcut din două poduri şi cele trei bariere din oraş, trebuie să vă spunem şi că Râmnicu Vâlcea are centura ocolitoare la fel de aglomerată ca și orașul! Uite-aşa ne-am luat-o şi noi! Ne-am simțit ca acasă, la Bucureşti, şi acolo e omor în trafic, dar măcar avem fluidizare isteaţă şi spaţiu, tată! Noaptea!