[xyz-ihs snippet=”Gotovel-Defecteanu”]
De ceva vreme încoace, de la dezvoltarea mediului online şi mai ales, de la amploarea căpătată de acesta, în România se protestează. Sunt foarte mulţi lătraci care agită spirite şi creează revoluţii… în pahare de apă, sau mai concret spus, în propriile calculatoare. În mediul online suntem cei mai viteji protestatari şi războinici pe care i-a avut, nu neamul românesc, ci la nivel mondial nu mai există exemplare ca noi românii, nu contează că e vorba de cei care sunt în afara ţării sau în interiorul ei. Tot neamul românesc se plânge: cei plecaţi din ţară, că e greu fără familie, adică ăia care o mai au pe aici; cei din ţară se plâng de foame, de lipsa locurilor de muncă, de faptul că le execută băncile silit locuinţele, banii care sunt din ce în ce mai puţini şi veniturile derizorii. Patronii se plâng că le închide ANAF-UL afacerile pentru 70 de bani găsiţi în plus pe casa de marcat, anafu…ra mă-sii de treabă, că au devenit mai răi ca rechinii, iar marii datornici sunt bine-mersi.
Am ajuns la concluzia că românii muncesc din plăcere, salariul fiind doar un moft, în câţiva ani de “neo-capitalism” vom ajunge să ne pună patronii să plătim taxa de intrare în instituţiile în care lucrăm, marea majoritate în sistemul privat. Nu am reţinut nici acum, ca naţie, că puterea este la noi, la oameni; dacă punem piciorul în prag şi tropăim, facem ce avem de făcut, spunem ce avem de răcnit, clar şi răspicat, îi cam ia cu frică pe cei care, teoretic i-am votat. Păcat că sunt amnezici, în 3 zile, uită! Acest ieşit nu înseamnă 1000 – 5000 de oameni, acest ieşit înseamnă a ieşi cu sutele de mii. În Bucureşti sunt 3 milioane de oameni, oficial şi neoficial, la ultimele proteste de amploare am fost în stradă maxim 35.000 și asta, datorită evenimentelor din clubul Colectiv. O cifră. Dacă eram 100.000 sau un milion, cum era? O statistică!
Dacă acest milion ieşea măcar o săptămâna în stradă, să facă ceva mai mult scandal şi agitaţie, în mod democratic, civilizat, evident în loc să râgâie bere, să toace seminţe şi să se scarpine la coaie, eventual râzând de “cât de proști sunt şi ăia, iar sunt afară în frig” sau să soarbă telenovele, alta era situația. Importantă este unitatea şi dorinţa de a face ceva, românii în schimb, atârnă de vreo 2000 de ani, iar voinţa le-a fost clătită la fel că şi creierul, prin însămânțarea urii şi invidiei unuia faţă ce celălalt, dezbinare, laşitate, regres intelectual. Modul de a protesta al românilor este acesta: “capul plecat, sabia nu îl taie”. Total greşit, s-a demonstrat că sabia taie destul de bine şi capete plecate şi capete răzvrătite, doar că pe cele plecate le taie mai estetic. O nouă formă de protest din ultimii ani este dansatul pinguinului, dacă i-ar vedea un pinguin, ar râde cu lacrimi, unii sunt plătiţi pentru a demonstra, alţii ies în stradă pentru crezul lor și le merg fulgii. Protestăm ca nişte potăi lașe, care atunci când sunt puse în faţa faptului împlinit, în loc să lupte mai departe, bagă coada între picioare, capul în pământ şi încep să scherlăie ca nişte maidanezi traumatizaţi. Evenimentele din clubul Colectiv au scos afară o masă destul de mare de oameni, dar asta pentru foarte scurt timp, acei “tineri frumoși”, cum acum se face mișto de ei, s-au descurajat văzând evenimentele ulterioare demonstrațiilor și ceea ce s-a ales din tot, dar și faptul că unii calcă la propriu pe cadavre care încă nu s-au răcit, pentru a-și atinge scopurile și interesele meschine.
Ne merităm soarta, suntem lași, dezbinați, delăsători. Lasă, că vine Anul Nou și-apoi petrecerile cu dezmățuri în care nici porcii nu-s mai porci ca oamenii.