Se spune că politica românească e plină de trădări, dar nimic nu unește mai tare taberele decât ideea că un „nume mare” ar putea fi tratat ca un simplu CNP. Scandalul evacuării din Dubai este, în esență, un test de stres pentru democrația noastră: ce facem când regulile MAE bat „telefoanele scurte”?
Victor Ponta, maestrul combinatoricii politice, ne servește o poveste lacrimogenă despre o „minoră neajutorată”. Vorbim despre o tânără care studiază la una dintre cele mai exclusiviste universități din lume (NYU Abu Dhabi), obișnuită probabil cu zboruri la Business Class, pe care tatăl o pictează acum în culorile unui orfan Dickensian lăsat în ploaie. Machiavelismul stă în transformarea unui refuz de tratament preferențial într-un act de cruzime. Să urli „Abuz!” pentru că statul a pus pe primul loc bebelușii și cazurile medicale în loc de „fiica lui tati” este culmea tupeului politic.
Cea mai amuzantă piesă din acest puzzle este Crin Antonescu. Omul care a dormit prin toate momentele critice ale istoriei recente s-a trezit brusc plin de „scârbă și groază”. Este fascinant cum domnul Antonescu face spume la gură pentru că fata rivalului său etern (rival la mişto, evident) Victor Ponta n-a avut „fast-track” la evacuare. Această solidaritate între foștii măscărici politici arată că, în spatele culiselor, „Sistemul” are grijă de puii săi, indiferent de culoarea politică.
Aţi observat că aştia doi apar numai în momente delicate?
Și, bineînțeles, nu putea lipsi papiţoiul George Simion cu partidul care urlă toată ziua împotriva „elitelor” şi care s-a trezit brusc să apere… exact elita. AUR cere demisia Oanei Țoiu pentru „discriminare”. De ce? Pentru că Oana Țoiu reprezintă „dușmanul userist” care trebuie dărâmat. Este un spectacol de un absurd sublim: partidul care vrea „dreptate pentru români” cere capul unui ministru pentru că a refuzat să acorde un privilegiu special unei familii din vârful piramidei sociale. Se pare că, pentru AUR, „românii noștri” sunt doar cei care pot fi folosiți drept muniție electorală, chiar dacă asta înseamnă să aperi exact sistemul de nepotism pe care pretinzi că îl dărâmi.
Să vedem câţi dintre auriştii care au rămas în zona de conflict sau care au rude rămase acolo, mai pun botul la vrăjelile populiste ale acestui partid.
Marea problemă a acestor personaje machiavelice este că promovează o Românie în care „regulile sunt pentru fraieri”. Mesajul lor către societate este toxic: Dacă ești fiica unui fost premier, n-ar trebui să te intereseze că sunt 94 de copii care așteaptă înaintea ta. Tu ești ‘vulnerabilitate de imagine’, restul sunt doar statistici.
Ghid de Supraviețuire pentru Beizadele în Situații de Criză. (inspirat din filmul Titanic)
„Cum să înduri egalitatea de șanse fără să-ți strici manichiura”
1. Tehnica „Incognito de Dorobanți”
Dacă vezi că la poarta de îmbarcare consulul pare genul care citește regulamentul, nu numele de familie, acoperă imediat logo-ul de pe geantă. Un cetățean obișnuit nu poartă haine pe care scrie prețul cu trei zerouri. Dacă te întreabă cine ești, spune un nume comun, gen „Popescu”. Dacă spui „Ponta”, „Antonescu” sau „Simion”, riști să fii trimis la coada de priorități reale (bătrâni, copii mici, bolnavi), ceea ce pentru tine este, evident, o „agresiune psihologică”.
2. Gestionarea traumei „Clasa Economy”
În avionul de evacuare s-ar putea să descoperi că scaunele nu se fac pat și, șocant, nu există meniu a la carte.
Sfat tactic: Exersează de acasă statul pe un scaun fix timp de 30 de minute.
Supraviețuire: Dacă nu primești șampanie la decolare, nu urla. Adu-ți aminte că ești în „modul victimă”. Lacrimile dau bine în postările ulterioare de pe Facebook ale părinților.
3. Protocolul „Mami, Tati, tăceți din gură!”
Cea mai mare greșeală este să-i lași pe părinți să posteze în timp ce tu ești încă pe pistă.
De ce? Pentru că atunci când tati scrie că ești „abandonată în zonă de război” din NYU Abu Dhabi (unde cel mai mare pericol e să se termine gheața la frappe), lumea s-ar putea să prindă ironia.
Regulă de aur: Spune-le să aștepte până ajungi acasă. Victimizarea funcționează mult mai bine când ești deja la adăpost, într-o vilă de protocol.
4. Cum să recunoști un Inamicul Natural
Dacă persoana de la consulat nu răspunde cu „Să trăiți, șefu’!” când îţi aude numele, înseamnă că ești în pericol de a fi tratat corect.
Simptome: Omul folosește cuvinte precum „criterii”, „priorități” și „procedură”.
Contraatac: Sună imediat un „dinozaur” politic (gen Crin). Ei au o reacție alergică la proceduri și vor începe să strige „Mizerie!” și „Inuman!” prin somn, la televizor.
5. Strategia de Instagram: „Survivor de Lux”
După ce „calvarul” s-a terminat și ai ajuns acasă, e timpul pentru branding.
Caption sugerat: „Am supraviețuit discriminării. Am văzut moartea și pe cetățenii de rând cu ochii. Ăştia chiar exista”
Notă Finală pentru Beizadele:
Dacă totuși se întâmplă să fii lăsat la coadă, nu dispera. Gândește-te la asta ca la o experiență de tip „antropologic”. Vei avea ce să le povestești colegilor de la universitățile de elită despre cum trăiește „poporul” – acel grup de oameni ciudați care chiar cred că legea e aceeași pentru toți.