[xyz-ihs snippet=”Kay-Jay”]
175 de urși vor fi killăriţi în România anul ăsta. Aşa a tunat sinistra Mediului, una, Gavrilescu, probabil o lunetistă sau o prietenă a ălora care au renunțat la praștie după ce nu le-au mai curs mucii din nas și au trecut la lunetă, organizând periodic chiolhanuri cu politicieni burduhănoși, gușați roșii, cu labă de urs, maț gros de cerb, pipotă de vier şi cioc de ciocănitoare, asezonate după un vin roșu, cu moț de curcan, cu aparținătoare epilată.
Sau, poate doamna a cedat. Presiunilor uriașe, făcute de reprezentanții ocoalelor silvice și vânătorilor care au suflat pe goarnă reinstituirea cotelor de vânătoare. Și, bineînțeles, niște țărani din Harghita, Covasna, Mureș și Brașov (nu Zărnești, evident), care au protestat și ei că vor să audă de la urși, “mor, mor”. De fapt, nu-s urșii prea flămânzi, cât sunt gardurile din nuiele. Dar adevărul e cu totul altul.
Cei mai vehemenți susținători ai căsăpirii urșilor sunt ghiolbanii, țopârlanii, manelarii și meltenii, adică pantofarii care merg cu mașinile la munte să se bată-n sârbe și manele şi cărora, urșii le dau iama în rezervele de gunoi de la tomberoane, sau aruncate aiurea printre corturi și mașini. “Dom’le, așa nu mai merge! Bestiile ăstea de urşi rag mai tare ca noi şi, când ţi-e lumea mai dragă, te scoli după beţie după ce ai băgat în tine ca porcul, dai să scotoceşti după ceva mâncare rămasă la tomberon sau lângă cort, în tufiş şi, când colo, ai dracu’ de urşi, ţi-au halit tot şi îţi mai sperie şi copiii mici!” se plânge Tufănel Ciacardea, iubitor de natură. În gură. Şi noi să-l iubim tot în gură pe el, tot neamul lui şi pe ăia care împușcă urșii pentru bani.