[xyz-ihs snippet=”Li-Stelea”]
Conform Comisiei Europene, România s-a trezit cu necesitatea de a adopta 6351 de refugiați, cu toate că reprezentații României, Cehiei, Slovaciei și Ungariei au zis “Nu” cotelor obligatorii. Polonezii s-au răzgândit pe ultima sută, să se pună bine cu ceilalți.
Imediat, au apărut și pe Facebook comentarii derogatorii la adresa conducerii țării și care mai de care mai inflamate față de acești “năvălitori barbari”. Pentru că românii “mor de foame”, ei nu pot să-și împartă sărăcia și nevoile cu cei care n-au nici măcar curte, d-apăi WC în ea. Mai mult, refugiații sunt văzuți ca teroriști sub acoperire, care abia așteaptă să pună bombe la Prislop sau în vreun mall – căci o bombă la Palatul Parlamentului sau la guvern ar avea efectul opus celui scontat. Mai este religia, de parcă oamenii care fug din fața militanților islamiști ar fi ei înșiși militanți islamiști.
Câteva exemple, de pe pagina oficială de Facebook a președintelui:
Acestea nu sunt cazuri izolate, conform unor sondaje recente:
“Reacțiile virulente ale reprezentanților națiunilor central și est europene la problema refugiaților nu sunt motivate de rațiuni economice sau sociale.”, spune sociologul Andrei Banană, profesor la Universitatea din București. “De ce națiunile cu cel mai mare număr de emigranți au probleme cu primirea imigrației?”
Bună întrebare. Un răspuns ar putea fi sărăcia relativă, care – pentru noi – ar fi fost motivul plecării atâtor milioane de oameni din centrul și estul Europei. Dar un motiv mult mai întunecat – războiul – nu este suficient pentru ca aceiași oameni să înțeleagă tragedia prin care trec refugiații. Cu riscul de a mă repeta, nu voi folosi termenul de “imigrant”, a cărui semantică e mult mai apropiată de românul care a plecat în Regatul Unit “să facă bani” decât de a unui căutător de azil.
“Este vorba de invidie”, a continuat Banană. “Cu greu am reușit să ne creăm un statut de cotropitori în Italia, Spania și până la urmă și în Marea Britanie. Românii au luptat din greu cu alți emigranți din Europa Centrală și de Est pentru slujbe de culegător de fructe, șofer, cameristă sau barman, asta în cazurile fericite. Acum au de-a face cu concurența neloială a unora care vin de nicăieri pe bărci, fără acte, rup granițele, merg pe jos și încasează cecul. Oamenii ăștia primesc totul pe tavă (gen mâncare la conservă) și cazare la cort. Iar românii sunt trimiși acasă la ei în țară, deoarece chiar au casă și țară, dar nu le ajunge. Importantă este reputația, iar românii vor fi curând văzuți ca europeni mediocri. Fără realizări mărețe nici în bine, nici în rău. Notorietatea de hoți, violatori și imigranți economici căpătată în Italia, Franța și alte țări va fi ștearsă total în contrast cu problemele refugiaților, astfel românii nemaiavând nimic care să îi facă remarcabili. Aidoma și alte națiuni vecine. Polonezii se mândreau cu fostul lor statut de tâlhari și traficanți, dar s-au maturizat. De asta și-au schimbat votul. Românii, ungurii, cehii și slovacii încă mai speră să se remarce prin ceva, rău, dacă bun nu se poate.”