[xyz-ihs snippet=”Kay-Jay”]
S-a dovedit ştiinţific. Cei mai fideli români, după nevestele habotnice, sunt feseniştii şi puii lor, pontiştii, adică nostalgicii ceauşişti care, după ce au votat în proporţie de peste 80% cu Ion Iliescu acum mai mult de 15 ani, au rămas uniţi în simţ şi-n muget doctrinei, partidului şi icoanei întunericite a salvatorului naţiunii cel ateu.
În timp ce în tabăra „drepţilor”, criniştii pătimaşi îl acuză pe Klaus Iohannis că i-ar fi tras clapa lui Crin Antonescu, cel care a dat bir cu fugiţii şi şi-a luat jucăriile şi a plecat ofuscat că a pierdut preşedinţia PNL, iar monarhiştii pur-sânge de rit vechi sau nou jură că ei nu votează preşedinţi, ci regi se dau de ceasul morţii că ei nu participă la vot – dreptul fundamental obţinut odată cu ciuruirea lui Ceauşescu la Târgovişte, pesediştii rămân trup şi suflet Ciumei Roşii, respectiv, socialismului cu accente comunistoide şi votează toţi ca unul, fără să se certe şi fără să se-mpungă, Victor Naumovici Viorel Ponta. „Că ca el noi nu găsim” zice glasul plebei cu chirpici pe mâneca hainei şi balegă-n gumari.
Fostele harnice textiliste de la APACA, care şi-au păstrat aceeaşi coafură stil „cuibar”, cu permanent tuns scurt, ce nu necesită nici „drei wetter taft”, nici măcar spălare, soţiile de nomenclaturişti, cu tunsură „garcon” şi costumele vătuite, de la ultima nuntă la care au participat când erau mai suple cu 8 kg, precum şi dinozaurii rehidrataţi pitici, purtând băştile şi căciulile ţinute la naftalină 15 ani, strigă într-un cor: „Afară, afară, trădător de ţară”.
Aceasta este adevărata fidelitate! „Mî gavarim pa ruski”, dar aflăm că vechii rusofili ce speră din adâncul sufletului să ne scape Vladimir Ilici Putin de năpasta UE, s-au înscris la cursuri de limba chineză, întrucât, după aceste alegeri, dacă prezidenţiabilul Naumovici Ponta Pol Pont alias Mickey Mouse va câştiga, PSD se va înfrăţi cu Partidul Comunist Chinez.
Specialiştii noştri au dovedit că, în ciuda milioanelor de argumente ce ţin de nivelul de trai, distrugerea asistată a economiei, creşterea taxelor şi introdccerea unui număr record de taxe noi, a fenomenului migraţiei şi a şomajului neindemnizat de proporţii biblice, a loviturilor cu tesla-n coaie pe care propagandiştii partidului şi le dau singuri, a minciunilor de nivel infantiloid turnate nătăfleţilor de la sate şi oraşe, a tuturor dezinformărilor crâncene, ce împing ridicolul până dincolo de extrem şi a faptului că blasfemia învocării numelui Domnului în propaganda PSD este pusă mai presus de lege, fanaticii PSD şi ai FSN rămân fideli pe viaţă. Nici paricidul, violul şi nici spionarea în scop malefic nu ar putea fi de ajuns pentru a întoarce un turbat fanatic pesedist din convingerea sa de nestrămutat. Mai degrabă îl trădează pe Dumnezeu decât să se dezică de Ion Iliescu, PSD sau de Victor Naumovici Ponta. Pot să-i moară copiii de foame, pot să-i plângă nepoţii că partidul stat le-a distrus viitorul, poate să crape de foame dar să fie fericit cu pomana de rahat a PSD adusă din Europa sau cumpărată cu banii de investiţii, că fanaticul pesedist moare cu doctrina-n sânge şi cu icoana lui Ponta în suflet.
De ce?
Este cunoscut prea bine faptul că la ţară, mai ales, părinţii îşi învaţă fiicele, aşa cum zice popa pesedistu’, să-şi respecte bărbatul până la moarte. Să-l urmeze fără să crâcnească, să nu-i iasă din cuvânt şi dacă e plesnită peste obrazul stâng, să-l întoarcă şi pe celălalt. Să suporte bătăi, umilinţe, foame, frig, să fie înşelată ca ultima prăpădită, cu toate gioadele, să fie călcată în picioare, să-i fie luat şi fifiricul pentru pâine, să fie gonită de acasă, să fie înjurată şi jignită, ameninţată cu moartea, dar să se întoarcă iubitoare, cu coada-ntre picioarele vinete la bărbatul ei, ales pe viaţă, până la moarte.
Ei, bine, exact astfel se explică fidelitatea până la moarte a pontiştilor şi pesediştilor faţă de conducătorii iubiţi, faţă de efigii încă vii ai trecutului comunist, Ion Iliescu şi Victor Naumovici Ponta. Poţi să-i furi, să-i minţi, să-i înşeli, să râzi de ei, să le fuţi ţara, să le razi pădurile, să-i calci în picioare ca pe nişte rahaţi şi ei îşi votează la nesfârşit călăii care i-au adus în această situaţie groaznică. Este o deviaţie comportamentală de neînvins, alimentată în continuu de televiziunile de casă cu lozinci mobilizatoare de un nivel absolut penibil şi cu îndemnuri la ura de clasă viscerală. Foştii mineri nu mai sunt, dar substituenţii lor pot mânui la fel de bine bâtele cu cozi roşii pe spinările duşmanilor, la fel cum liderii lor spirituali mânuiesc încă secera şi ciocanul.
Aşadar, mai lesne trece un dinozaur comunist prin gaura cheii decât să convingi un pesedist fanatic că nu are dreptate. Nici măcar dacă din când în când stă cu capul în jos şi cu curul în sus, să-i crească ceva creieri şi să aibă şi altfel de cultură în cap decât cea a păioaselor.