[xyz-ihs snippet=”Gotovel-Defecteanu”]
Comoditatea vieţii secolului 21, dar şi lipsa timpului liber a dus la apariţia multor societăţi cu profil “funerar”, care, niciodată nu am înţeles de ce li se mai spune şi pompe funebre. E ca şi cum atunci când mori, vine cineva şi da la pompă lângă tine pe perioada priveghiului.
Aceste firme se ocupă de decedat, de la deces şi până la împământare, cum ar spune electricienii cu experiență, inclusiv pomana de după, unde se lasă cu mâncare și băutură în memoria răposatului, că “tare i-a mai plăcut, D-zeu să îl ierte”. Unii viitori decedați, dorind să fie opulenți până la final, lasă directive exacte urmașilor, cam cum ar vrea să fie înmormântarea, dar și ce ar vrea să mănânce el pe lumea cealaltă, însă, mai ales, să bea.
Aşa au apărut firmele de îndeplinit dorințe post-mortem, ale căror câștiguri sunt destul de bune, având în vedere criza demografică în care ne găsim. De ce să organizezi un botez când poţi organiza o înmormântare, e mai puțin costisitor. Meniurile sunt diverse, în funcţie de ce vrea răposatul să mânce, dar mai ales să bea, de la faimoasa ceafă de porc cu cartofi prăjiți până la aperitive cu semințe prăjite, alături de ronțaitorii lor zilnici, stropită din belșug cu berea ieftină la pet de 2.5litri.
La finalul ospățului trebuie să fie musai un scandal și o împărțire amiabilă de pumni şi înjurături, eventual pe moștenire, tot că așa și-ar fi dorit bietul decedat.