Statul dorește să impoziteze timpul pierdut în corporaţii, considerând că ședința inutilă este o formă nedeclarată de „pierdere de vreme plătită” numită generic T.P.A.P. (Timp Pierdut Absolut Plătit). Astfel statul vrea să recupereze taxele pe timpul pe care angajatul l-a petrecut „făcându-se că ascultă, în loc să producă, în fața unui monitor”.
Iată trei puncte esenţiale din normele de aplicare:
Taxa pe Jargon: Se introduce o suprataxă pentru fiecare cuvânt inutil rostit (ex: alignment, leverage, sinergie, out of the box, sustenabil). Angajatul care folosește cel mai mult jargon plătește cafeaua.
Decizie Finală: Dacă nu se ia nicio decizie concretă, ședința este redenumită „Ședință de Bârfă Finanțată de Angajator”, iar costurile sunt deduse din bugetul de team-building.
Măsura de Securitate: Se instalează un cronometru vizibil. La minutul 59:59, toți participanții care nu au contribuit la agendă sunt scoși automat din cameră/apel, pentru a preveni evaziunea fiscală de timp.
Conform noii legi, timpul pierdut în meeting-uri fără agendă clară (unde se discută lucruri care puteau fi rezolvate printr-un email) va fi impozitat ca timp lucrat ilegal. Dacă ședința depășește o oră, managerul este amendat. Dacă ședința este inutilă (se termină cu „Mulțumesc, ne auzim data viitoare”), se consideră „evaziune fiscală prin pierdere de vreme”.
Ministrul Muncii și Irosirii Timpului, Horia Plictisianu declară că: „De ce să stăm blocați în trafic, când putem sta blocați în meeting-uri de 4 ore? Este o problemă de productivitate națională!”